Uleiul, untul, gazele și nesimțirea politicianului

Am uitat că e joi și că mi-a venit rândul să scriu editorialul. Naiba m-a pus să mă duc la cumpărături. Am intrat liniștit și am ieșit bou cu gura plină de bale spumoase. Nu mi-a venit să cred. Pachetul cu un anumit tip de unt a depășit 10 lei, uleiul a trecut și el pragul de 10 lei la anumite sortimente, pita aia pe care dădeam 5,5 lei a ajuns acum 6,5 lei, benzina e deja perversă și mă face să mă gândesc serios la bicicletă. Nu ajung bine acasă că mă sună un bun prieten. Nu îmi dă voie să îl salut, mă acoperă cu înjurăturile. I-a venit factura la gaz. Omul are de plătit aproape 900 de lei pentru o lună. Îmi spune că îi vine să își bage picioarele, că ceva se întâmplă. Trebuie să scriu o știre, cum naiba, s-a scumpit gazul, s-a scumpit pâinea, ce se întâmplă? Îl sun pe inginerul Duca, un vechi prieten. Omul are multă experiență în agricultură.  Omul e îngrijorat, prețul unui sac de îngrășământ s-a dublat. Importăm la greu. S-a scumpit și grâul, iar Sălajul nu mai e în stare de decenii să își asigure făina necesară în panificație. Inginerul Duca îmi spune că e abia începutul, că în agricultură toate se vor scumpi, iar scumpirile s-ar putea ține în lanț.  S-a scumpit grâul, e mai scumpă și făina, iar pâinea nu face excepție. Ce te faci, prietene, când tu, Sălajul, ai mii și mii de oameni care muncesc pentru salariul minim pe economie? Cunosc multe familii care muncesc, dar soțul și soția, împreună nu primesc 3.000 de lei pe lună. Ce te faci dacă aceste familii au și câte un copil sau doi? Pe copil îl trimiți la școală, poate îl lași și la program că doar tu muncești până la 16, copilul face și un sport, iar asta implică alți bani, copilul are nevoile lui. Ce te faci dacă te mai și îmbolnăvești chiar dacă tu muncești? Viața e frumoasă, nu? Între timp, politicienii Sălajului sunt tăcuți, cei mai mulți tac, unii se strâmbă, alții nu spun nimic. Unii ar spune, dar le este teamă, preferă să stea în vizuină și să aștepte primăvara.