# Fereasca Sfantii Apostoli Petru si Pavel sa fii in parcul munitipal si sa te apleci dupa vreo nuca sau castana, ca mintenas te si trezesti cu o codobatura turbata de om care urla din tati bojocii sa lesi tat din maini jos. Chiar de nu te-ar soma in halul asta hitleroiul cela, si tat ai scapa pe jos orice ai avea intre degete. Ba pe loc, ti-ar si veni sa te scapi in budigai, la urletele care ti-s aruncate-n fata, laolalta cu tona de precipitati pe minut. Da a cui ii codobatura asta, maica, si pe cine pazeste? L-am vazut de cateva ori zborsindu-se la fiece om ce se apleaca dupa vreo nuca picata printre frunzele din parc, de parca parcul ar fi tat al lui si al familionului mariei sale. Oare daca e parc municipal, nu inseamna ca e al orasului si al tuturor orasenilor? Cu tat cu nucile alea? Deci si prin urmare, nu-i pica frunzele nucului daca un pensionar, un tanar sau o mamica si un prunc culeg doua, trei nuci, nu? Ca, fiti siguri, nici nu fac avere din ele, nici nu calca mai rau iarba decat haita de caini maidanezi adunata in ghereta din dreapta parcului de catre codobatura de paznic urlator la muritori.

# Hii, hii, caii popii si visteria bunicii lui Stefan cel Mare, ca de cand s-a dat presa la lefurile mai marilor de enstitutii, i-o prins teama si rusinica pe tot mai multi dintre cei ce se vad dati in vazul poporului. Iar altii, ca sa dovedeasca negru pe alb ca-s in regula la salariu, au inceput sa fluture pe sub nasurile jurnalistilor fluturasii de salariu. Hi-hi, caii popii, am vazut cum un director de enstitutie salajeana ce grijeste tarlalele cu malai castiga de cinci ori mai putin decat seful peste tate padurile Romaniei. Ca sa vezi, tat aurul verde e mai tare in parcare.