Daniel Mureşan
După trei decenii de când am crezut că ne-am câștigat libertatea, pe zi ce trece ne afundăm într-o mocirlă socială de nedescris. Partidele politice nu sunt interesate de programe constructive, proiecte viabile sau de continuarea unor proiecte bune începute de alții. Totul se bazează pe denigrarea adversarului, pe găsirea punctelor sale slabe. Aproape peste tot se folosește un limbaj licențios considerat de “opinie politică”. În parlament s-au intalat ura și violența.
Nu e vorba doar de violență verbală, ci și de violență fizică. E păruială în Parlament, se iau cu asalt palate și primării, interlopii omoară după bunul plac și nu pățesc mai nimic. Totul sub privirile organelor statului, care privesc nepăsătoare.
În această situație stau și mă întreb, încotro ne îndreptăm, este aceasta calea cea bună, asta ne-am dorit în 1989, aceasta este țara pe care dorim să o lăsam moștenire copiilor și nepoților noștri? Cred că suntem aproape de disoluția statului. Granițele devin nesigure, iar pe fondul corupției generalizate devin vulnerabile. Nu demult, un politician spunea că lupta s-a concentrat prea mult pe corupție și prea puțin pe criminalitate. Dar nu e, oare, vorba tot despre corupție? Toate merg mână în mână, politicienii își dau mâna cu mafioții, polițiștii cu interlopii. Totul e corupt, statul eșuat e profund corupt.
Legile sunt croite pentru apărarea infractorilor și a politicienilor. Sau, și câte sunt, nu sunt respectate. Numai așa putea să ajungă la șefia secretariatului general al guvernului un condamnat penal. Valul de critici din presă s-a stins ușor, cei care acum câțiva ani își rupeau cămașa pentru apărarea justiției și a legilor, acum au băgat capul în nisip, la adăpostul coaliției. Pe acest fond apar partidele extremiste, chiar fasciste. Oamenii simt nevoia să își facă dreptate singuri, pentru că legea nu se respectă și autoritatea pactizează cu infractorul.
Suntem foarte aproape de o catastrofă națională. Dar cui îi pasă? Politicienii își umplu buzunarele și își asigură succesul la următoarele alegeri. Restul nu contează, e doar un teatru ieftin cu românul spectator. Și dacă tot a fost Ziua Culturii Naționale, iată ce scria Mihai Eminescu despre politicieni: „Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,/ Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,/ Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,/ La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;/ Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,/ Quintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă./ Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…”. S-a schimbat ceva?
Corect și cu atât mai trist cu cât mulți sălăjeni au votat cu liberalii. Acum, liberalizarea prețurilor ne belește pe toți. E bine de știut că sintagma „Ciuma roșie” a introdus-o ziaristul Eminescu, se referea la liberali. Liberalii erau politicienii negri, cocoșați și lacomi !
PSD e in guvern de cateva luni, ba mai mult are 9 ministri in guvern si un vicepremier iar PNL are doar 7 ministri. Ce ii impiedica pe cei de la PSD sa schimbe lucrurile? Te asigur eu ca nu vor face nimic. Partidele vechi sunt corupte si slujesc intereselor de grup nu pe cele ale cetateanului de rand.
@ Ciuma roșie: Corupția nu are culoare politică. Cum, de altfel, apare și în articol. Cît despre ura dv față de liberali, dacă nu erau Brătienii, umblau românii mult și bine în ilic și șalvari!