# Din ce in ce mai multe masini parcate aiurea si pe unde nu trebuie sunt ridicate de musteriii care se ocupa in domeniu. Treaba buna nu avem ce critica, doar ca a trebui sa se uite mai bine la cei care li se nazare sa parcheze in spatele prefecturii, taman pe iarba. Sau sa intelegem ca acolo este permisa parcarea? Facem o incercare.. dar nu ne saltati masinuta din nou nu?

# Gunoaiele se plimba in voie pe strazi, asta nu cu mult ajutor, ci duse de vantul mai furios care bate in ultima vreme. Pai mai oameni buni? Care ne-a fost intelegerea? Nu trebuia facut curatenie asa cum cere normele astea mai cu fite de la Europa venire? Sa stiti ca daca va culcati pe o ureche nu iese nimic, va spunem noi. Poate doar cu cateva amenzi de la mai marii garzii care imparte amenzile.

# Scurt compendiu: etimologia cuvantului tavernare. Intri pe la sapte jumate in bar, la subsol, in centru orasului, ceri un suc si cat pe ce sa primesti un Ciuc cu pai. Pe la 8 mai vin cativa, atmosfera faina, priviri la nivelul ochilor, cateodata un nivel mai jos. Apoi, pe la vreo noua si un pic, intre doua galgaituri de suc si o inghititura de bere, ti se aseaza in fata hartiuta cu rezervat si ti se spune ca la unspe vin altii. Nu-i nimic, e doar noua, mai avem timp. Pe naiba. Dupa un sfert de ora, somatie. Au venit ceilalti mai devreme cu o ora jumate, asa ca, valea, eliberati locurile. Galgaiturile ti se opresc in gat si ramai ca vitelu la poarta noua. Te uiti la ailalti care asteapta sa-ti ia locu, aia – cuminti, norocu lor. Ceri explicatii, degeaba, doar v-am spus. Da, da e de abia noua jumate. Te simti ca Popoye marinaru inainte sa-i traga vreo doua lui Bluto. Cauti alternativa, asa ca dai un telefon: Alo, Pisti, da-o-ncolo de treaba, pai se poate?. Da dupa o ora jumate de scos afara iti piere chefu. Totusi, mai incerci o data si mai comanzi o bere. Ciu-ciu. Nu vor sa te serveasca, asa ca-ti bagi picioarele si pleci cu un gust amar, iar in minte iti vine sloganul de pe pachetele de tigari: tavernarea dauneaza grav distractiei.