(catrene… răvășite)
Unei vorbărețe
E ştiut că vorba multă
Cu fapta bună nu se-mpacă.
Apreciez femeia adultă,
Care ştie când să tacă!
Unui prim-ministru
A vorbit fără rafinament
Și prea multe și-a permis…
La astfel de raționament,
Președintele l-a… demis!
Unui palavragiu
A vorbit frumos, cu multe date
Şi nu s-a-ncurcat defel.
S-a râs, însă, pe săturate…
Nu de vorbe, ci de el!
Altui prim-ministru
Se zvonește-n țara-ntreagă,
Că i-ar lipsi o… „doagă”,
Dar el, pe românește,
E întreg, mintea-i… lipsește!
Unui demnitar corupt
Destinul va fi cu el dur,
Chiar dacă-i atotştiutor,
Când unul din gaşcă, sperjur,
Devine… denunţător!
Unor cântăreți de manele
După cum dau, permanent,
Din picioare, mâini și gură,
N-ar avea temperament.
Mai degrabă… temperatură!
Unui membru de partid
La moţiune gândeşte bizar,
Nepoliticos chiar,
Ştiind care-i mersul:
Interesul poartă fesul!
Unor membri UDMR
Prin orice mijloace, doresc
Să strice tot ce-i românesc…
Visuri și deșarte vedenii:
ROMÂNIA va dăinui milenii!
Unui politician
La orice adunare,
Vorbeşte mult şi-i demn
De a sa cuvântare…
Dar, limba e de lemn!
Unor guvernanți
Unora cu multă raţiune,
Când dau de un bucluc,
Li se-ntâmplă o „minune”:
Cad în nesimţiri, buluc!
Prof. Marin ȘTEFAN