România educată

Mereu am crezut şi încă mai cred că o educaţie bună înseamnă capacitatea de a suporta educaţia proastă a altora. Îmi place cum sună conceptul România educată. Nu avem nevoie de formule pompoase şi nici de studii peste măsură. Când mă gândesc la educația din România, îmi vin în minte, de multe ori, o serie de știri și informații care mă revoltă. Poate nu doar pe mine, ci şi pe alţii. De-a lungul timpului am auzit la televizor tot felul de lucruri: elevi care lovesc profesorii sau viceversa, elevi care se sinucid după afișarea rezultatelor de la Bac, relații între profesori și elevi, note măsluite și tot felul de lucruri ciudate care nu ar trebui să fie așa. Da, există probleme! Avem un sistem care nu se pliază pe nevoile pieței muncii și nici pe nevoile copiilor. Sistemul educațional are lipsuri! Le știm. Prima ar fi şi programa învechită, apoi un sistem de notare care timorează, iar unii copii urăsc să meargă la școală. Nu le place să își facă temele, să învețe, să citească setul de cărți din lista obligatorie. Profesorii nu se mai perfecționează, nu mai sunt motivați şi sunt sufocați de teste și evaluări permanente. Sunt elevi care nu știu să facă nimic chiar și după terminarea unei școli de meserii (mai ales acum în această perioadă pandemică). Nu au cunoștințe de educație financiară, nici de antreprenoriat, managementul timpului, motivație, descoperirea vocației sau scriere creativă. Aptitudinile practice nu sunt nici ele dezvoltate. În schimb, avem şi copii care studiază la lumina lumânării și ajung să ia diplome și premii la olimpiade. Au familii, în special mame, care se spetesc să le pună mâncare pe masă și haine curate în șifonier. E trist, dar copiii, elevii și studenții, care fac performanță nu sunt susținuți aşa cum ar trebui. Uneori, o sutime face diferența între un bursier și un copil cu ochii în lacrimi. Bursele oferite de stat sunt prea mici în comparație cu nevoile unui copil sau tânăr. Nu își poate cumpăra nici cărțile de care are nevoie. Că vorbim de burse de studiu, performanță sau cele sociale, ajutorul acordat este mai mult o jignire. Birocrația este prea mare pentru o sumă atât de mică. Bătaia de cap este mai mare decât ar trebui, iar toate astea contribuie zi de zi şi an de an la o Românie educată. Se vede, nu?