Lozinci și patriotism

Daniel Mureşan

Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne spune că patriotismul reprezintă un sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. Sunt aproape sigur că majoritatea politicienilor (patrioți) români nu prea citesc asemenea cărți, iar noțiunea de patriotism reprezintă pentru ei discursurile patriotarde, tricolorul înfășurat pe te miri ce și înjurarea străinilor.
A mai trecut un 1 Decembrie, tot cu fotografii pe facebook cu tricolorul peste tot, cu mesaje într-un limbaj mioritic de lemn. Nicio dezbatere despre contextul unirii, despre însemnătatea actului. Lozinci, lozinci și iar lozinci. Ba chiar un politician sălăjean ne spunea că Simion Bărnuțiu a participat la Marea Unire. Dar, ce contează? Noi suntem patrioți, ne iubim patria și poporul. De 1 Decembrie, că în rest…
Zilele trecute am văzut pe facebook o fotografie unde în partea de sus erau personalități din istoria României, iar în cea de jos câțiva maneliști țigani. Textul de sub fotografie era: Noi suntem români, ei sunt țigani! Un fel de patriotism de prost gust, unde se uită că acei țigani sunt tot români. Dacă în Germania ar apărea o fotografie în care savanții nemți ar fi sus, în partea de jos câțiva muncitori români, iar textul ar suna cam așa: Noi suntem europeni, ei sunt români!? Aceași patrioți români ar urla ca din gură de șarpe că asta e discriminare. Duplicitate și imbecilitate, nicidecum patrioți.
Am credința că patriotismul trebuie să înceapă cu dragoste, nu cu violență. Cu dragostea față de aproapele tău, indiferent de etnia lui; cu dragostea față de țara ta – nu cu tricolor la parbriz sau pe facebook; cu dragostea față de istoria țării tale – indiferent care a fost aceasta. Să uităm de ură, șovinism și lozinci revanșarde. Să ne placă iubirea, dreptatea și munca!