Salajeanca Livia Bese a fost prima femeie criminalist pe cercetare la locul faptei din Romania. Dinamica, hotarata si cu un zambet usor pe chip, care dovedeste calmul cu care trateaza cazurile cele mai grele, are in urma 20 de ani intr-o meserie care inca tine de lumea barbatilor. Si, totusi, Livia Bese isi face meseria cu placere si profesionalism. S-a obisnuit sa ia totul pas cu pas si, ca sef al Serviciului Criminalistica din cadrul Inspectoratului de Politie Judetean Salaj, are in subordine 23 de angajati, din care doar unul este femeie.
Reporter: Ce v-a determinat sa alegeti meseria de criminalist?
Livia Bese: A fost ceva intre hazard si intuitie. In 1989 eram in ultimul an de liceu, am dat BAC-ul, a fost ok. Nu eram decisa la ce facultate sa ma inscriu si inca se primeau repartitii, in acea perioada, astfel ca nu eram stresata cu privire la viitor. Am decis sa nu mai urmez facultatea, ci sa ma angajez, sa nu mai stau pe banii parintilor. Aveam, totusi, o perioada de vacanta si am mers acasa. Parintii locuiau la sat. Le-am zis ce aveam de gand si nu s-au impotrivit. A doua zi, insa, m-au dus la lucrul campului. Am stat in soare toata ziua, iar seara am ajuns acasa rupta. A doua zi la fel. Cand i-am intrebat de ce, mi-au explicat ca daca vreau sa muncesc, atunci lucrul la camp exact asta inseamna. Asta a fost o lectie pentru mine. Mi-am dat seama de ce vor sa-mi transmita si am decis sa ma reintorc in Baia Mare, sa incerc altceva. De acolo am revenit in sat abia in toamna, cand deja eram intrata la Academia de Politie. Primii ani i-am facut la general, apoi a trebuit sa alegem profilul. A fost prima data cand am putut alege orice profil. Eu am ales Crimninalistica. A fost intuitie.
Rep.: Care sunt amintirile care va vin instantaneu in minte cand va ganditi la primul dvs. caz?
L.B. Primul caz nu mi-l amintesc foarte bine. Am inceput munca de criminalist in Zalau si tin minte ca erau cazuri usoare, marunte.
Pruncuciderile – cel mai greu de indurat
Rep.: Care a fost cazul care v-a marcat?
L.B.: Au fost mai multe cazuri care m-au marcat, este vorba despre cazuri de violenta. In momentul in care am inceput sa lucrez, nu aveam probleme cu niciun fel de eveniment, le faceam fata tuturor, indiferent ca era vorba de cadavre, furturi etc. Am un caracter puternic, sunt greu impresionabila. In schimb, dupa ce am nascut si m-am intors din maternitate, m-au impresionat teribil pruncuciderile. A fost o perioada in care rugam colegii sa mearga ei pe teren la astfel de cazuri, dupa ce am vazut cat de tare m-a afectat primul. Era foarte greu sa ii vad pe acesti copilasi si sa ma gandesc ca al meu e acasa si ma asteapta. M-au marcat aceste cazuri, mai ales ca a fost o perioada
