Pupat piața de marmură

Daniel Mureşan

Mulți dintre voi vă amintiți de schița „Telegrame” a lui Caragiale. Costăchel Gudurău îl anunța pe primul-ministru că prefectul Raul Grigorescu l-a înjurat cu „dumnezău mami” și l-a luat la palme în „cafine central”. Mai adaugă „viața onorul nesigure” și „tremur viața me, nu mai putem merge la cafine, facem responsabil guvern”. În final, toată lumea se împacă cu toată lumea, telegrama finală fiind „Împăcat cu directorul. Pupat toți piața endependenți”. Aceasă replică memorabilă a devenit în viața noastră un clișeu. De ce? Fiindcă românul nu este capabil să rămână fidel unor principii, să aibă coloana vertebrală dreaptă de dragul unor idei. Politicienii ilustrează cel mai bine clișeul. Pentru o pungă de galbeni, toți uită de dreapta sau stânga, de toate înjurăturile și invectivele spuse cu zăduf, iar Tutankamutul ne arată că nemții de la noi s-au miticizat.
Și la noi în județ se pregătește marea pupătură. Aici va fi în piața de marmură. Deci, pupat piața de marmură de către coaliția semafor (combinarea celor trei culori duce la un căcăniu spălăcit), punct, învins bariere de netrecut, formulă stânga-dreapta (sau invers, sau nu mai contează oricum), punct, roata țiganului ca prim-ministru (doi ani mie, doi ani ție, doi la badea Ilie sau cine o fi – oricum nu contează, banul să curgă), punct. Toți politicienii sălăjeni așteaptă cu nerăbdare hora unirii din ianuarie, când musai Dinu va da tonul, iar Ionel va continua – partid, repeeetăăă! Cei doi fiind de pe aceeași vale folclorică, totul va fi simplu. Pentru Alin și Sergiu vor fi trecut de 40 de zile de când nu au mai contrat colegii la ședințe, deci numai bine pentru o învârtită cu Dana și Mihaela. Căci acum se poate, suntem partide frățești. Lui Florin îi va sălta stetoscopul pe piept într-o feciorească adevărată cu consăteanul Paul. Dar cea mai mare realizare locală se anunță întoarcerea fiului risipitor Como, la ce partid, nu mai contează, doar semaforul funcționează. Patrioți, patrihoți, într-o construcție de inspirație evreiască, se vor pupa, vor dansa, totul în aplauzele sau like-urile alegătorilor. Cu totul alt parfum, deși contrafăcut, decât acum două decenii când defilam cu Văcaru, Văcăroiu, Boilă, Boulescu sau Boureanu.
Din păcate, inegalabilul Caragiale continuă să rămână de actualitate cu celebra sa replică. Politicienii, în dorința de a rămâne la masa la care se împart bucatele (a se citi banii PNRR), se declară susținători înfocați ai dreptei, sau invers. Chiar dacă deciziile lor sunt de stânga, sau invers. Dar, ce mai contează! Sunt la masă și împart viața, viitorul nostru, al copiilor. Târziu în noapte, istoviți de atâta împărțeală, pleacă spre casele lor, fredonând – Foaie verde stâlp, curge beciu-n apă, merg pe gard mă țin de șanț. Urmează să devină șlagăr național.