Coordonatorul UPU-SMURD Zalău, dr. Mihai Iuhas: „Primim mai multe înjurături și amenințări decât un simplu mulțumesc”

Lumea s-a schimbat, valorile s-au schimbat, aproape totul s-a schimbat, iar pandemia nu a făcut decât să agite, să scoată la suprafață poate și ceea ce era îngropat de multă vreme. Agitația, nervozitatea, violența, toate s-au reactivat și par să se accentueze tot mai mult. Bucuria pentru lucrurile mărunte, simple, a dispărut, vrem tot mai mult, iar graba spre nicăieri se accentuează de la o zi la alta. De la apariția pandemiei, medicii sunt cei care primesc poate cele mai multe înjurături, sunt atacați, sunt înjurați, sunt acuzați că mint, că omoară oameni, știți continuarea…Tot mai mulți români se pricep la boli, cunosc tratamente, își dau cu părerea pe facebook, înjură, arată cu degetul spre medic pe care îl face în toate formele, iar jignirile sunt la loc de cinste. Nici sălăjenii nu sunt mai prejos, credeți-mă. Nu toți, normal, nu putem generaliza. Ziua în care scriu acest material este duminică, spre seară. De vineri am stabilit împreună cu medicul primar în medicină de urgență Mihai Iuhas, coordonatorul Unității de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgență Zalău, să vorbim, să realizăm, un interviu. Voiam detalii, s-au întâmplat atât de multe în ultimele luni, iar oamenii vor să știe. Bine, unii vor să audă doar ce le place. Am stabilit, iar duminică m-am prezentat grijuliu la ușa Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Zalău. Am fost luat în primire de asistentul social, am urmat procedurile în vigoare, și am fost condus într-o cameră de așteptare. Era în jurul prânzului, iar la UPU nu era agitație. Încă. Tocmai sosise o ambulanță cu o pacientă aflată în stare gravă. Îi auzeam pe medici vorbind. Femeia avea probleme renale și era confirmată cu noul coronavirus. Mă trec fiorii. Ajung în camera unde mi s-a spus să aștept. Intru și tresar. Fac ochii cât cepele când în dreapta camerei zăresc niște picioare care păreau de om. La dracu, ăsta e un cadavru! Stau, mă gândesc și îmi vine să fug, să ies. Cum naiba să realizez un interviu într-o cameră cu un cadavru.

Doamna care m-a dus acolo râde și îmi spune că a uitat să mă atenționeze. Era un manechin medical pe care se puteau exersa sau învăța proceduri medicale. Respir ușurat, dar tot cu ochii ațintiți spre manechin eram. Mă așez, iar pe masă, în față, era un deodorant. Pe o altă măsuță era o sticlă cu apă minerală, o sticlă de cola și câteva cutii pentru pachețele de mâncare. În apropiere se afla o canapea, iar pe jos, într-un colț, era o pereche de adidași. Biroul era plin cu documente și totul arăta că acel loc devenise pentru cineva o a doua casă, acolo muncea, acolo dormea, lua decizii și de acolo pornea în goană spre a salva vieți.  Lângă un perete erau multe costume medicale, toate gata să fie îmbrăcate și folosite în intervenții. Nu mă simțeam deloc confortabil în acel loc. Mă uit la telefon. Nu aveam semnal. Eram mai agitat, dar ușa camerei s-a deschis brusc. A intrat coordonatorul Unității de Primiri Urgențe, medicul Mihai Iuhas. Îmi spune că a venit de la niște pacienți, mă salută, mă întreabă dacă vreau o cafea. Îl refuz politicos, eram agitat, iar încă o cafea mă făcea să fug de acolo, probabil. Dr. Iuhas râde. Ne apucăm de treabă, vorbim despre ce se întâmplă acolo, în locul unde ajung anual mii de sălăjeni, unii ajunși la granița dintre viață și moarte, locul din care unii pleacă plini de speranță, iar alții, din păcate, pleacă într-o altă lume. Îmi pornesc reportofonul…..

Reporter: Domnule doctor, cum arată o zi de muncă pentru un medic aici, la Unitatea de Primiri Urgențe?

Dr. Mihai Iuhas: La noi, fiecare zi de muncă este diferită. În fiecare zi avem câte o provocare nouă. Cred că asta este și ceea ce ne place nouă și ne determină să practicăm medicina de urgență. Nu ne plictisim niciodată, nu avem cum să ne plafonăm.

Rep.: Cât de mare este presiunea pe medicii și pe asistentele de la UPU în această perioadă?

Dr. M.I.:  Am mai spus-o și în alte rânduri. Medicii, asistenții medicali, brancardierii, infirmierele, toți facem o echipă aici. Nu putem trece decât împreună peste această perioadă grea. Este foarte greu să stai îmbrăcat cu orele în echipamente de protecție, este foarte greu ca un medic să poată asigura asistență medicală pentru trei sau patru pacienți ventilați în același timp. De aceea, cred eu, asistentele, infirmierele, brancardierii au un rol deosebit de important în tot ceea ce facem noi aici. Vreau să le și mulțumesc pentru tot sprijinul acordat și vreau să știe că îi apreciem.

Rep.: Domnule doctor, cât de des vă confruntați cu urgențe false?

Dr. M.I.: Statistic, pot să vă spun că, undeva, aproximativ 40 la sută dintre cei care se prezintă la Unitatea de Primiri Urgențe puteau fi tratați de către medicul de familie sau în ambulatoriu.

Rep.: Asta însemna și o scădere a presiunii pe serviciul de urgență, nu?

Dr. M.I.: Asta însemna foarte mult în sensul că foarte multă lume se plânge de timpii de așteptare, că așteaptă mult la urgență. Da, atâta timp cât numărul de prezentări depășește capacitatea noastră de a prelua pacienți, da, se așteaptă deși, statistic, pe anul 2021, ca timp mediu de așteptare nu am depășit 17 minute, asta fiind pe un cod non-urgent în care timpul de așteptare este de până la două ore.

Rep.: Și-au făcut unii un obicei de a solicita ambulanța pentru orice problemă medicală?

Dr. M.I: Multă lume percepe greșit rolul ambulanței, rolul serviciului de urgență. De foarte multe ori se cheamă ambulanța pentru a avea acces mai rapid în urgență. Nu este așa! În momentul în care o ambulanță ajunge cu un caz în urgență, acesta este evaluat și triat de personalul de aici și în funcție de codul de triaj al pacientului, acesta intră sau mai așteaptă până când un medic poate să-l consulte.

Rep.: Domnule doctor, vreau să clarificăm niște chestiuni. Care sunt situațiile în care populația trebuie să solicite ambulanța, să sune la 112?

Dr. M.I.: Mai ales în ceastă perioadă de pandemie, pacienții cu insuficiență respiratorie, acolo unde saturația de oxigen scade sub 92. Acolo unde starea este bună, acolo unde sunt niște simple dureri, o mialgie, acești pacienți ar trebui să-și consulte în primul rând medicul de familie, nu să solicite ambulanța. În rest, pacienții cu accidente vasculare, cei cu infarct, traumatisme, acești pacienți au tot dreptul să solicite ambulanța, aceștia trebuie să ajungă cât mai repede la noi. Trebuie să mai știți că, de un an și jumătate, la nivelul Spitalului Județean de Urgență din Zalău a început un program de tromboliză în accidentul vascular ischemic. Îi îndemn pe toți cei care au simptome de accident vascular să solicite ambulanța. Această procedură poate fi făcută în primele trei ore și jumătate de la debut, e nevoie de intervenție rapidă. Suntem printre cei mai rapizi din țară, suntem organizați și putem să face acest tratament oricărui pacient eligibil. De multe ori, recuperarea este în primele 24 de ore.

Rep.: În Zalău există diferite grupuri pe rețele de socializare unde mulți întreabă cine este de gardă la urgență într-o anumită zi, iar alții reușesc să intre inclusiv în posesia listei cu medicii de gardă. Probabil că se vor prezenta la UPU în funcție de medicii pe care îi preferă. Aici nu cred că mai vorbim de o urgență….

Dr.M.I.: Cred că întrebarea cea mai corectă ar fi <Ce program are medicul meu de familie?> sau <Care este programul în Ambulatoriu al medicului specialist de care doresc să fiu consultat? >. Acestea sunt, cred eu, întrebările corecte pe care mulți ar trebui să și le adreseze. La noi ar trebui să ajungă numai cazurile de urgență.

Rep.: Ca medic, în ce măsură vă afectează această pandemie? Aici mă refer și la echipa pe care o coordonați.

Dr. M.I.: Din păcate, având în vedere lipsa mare de medici aici, în județ, atât medicii, cât și asistentele, infirmierele din UPU suntem aproape de epuizare. Am renunțat la concedii, am renunțat la zilele libere. Atunci când un coleg are o problemă de sănătate, alt coleg trebuie să îi ia locul, un coleg întors din concediu sau din ziua liberă. Cu toții suntem epuizați și sperăm să putem duce totul până la capăt.

Rep.: Vă confruntați și cu situații în care sunteți amenințați, înjurați?

Dr. M.I.: Da, din păcate. Cred că primim mai multe înjurături și amenințări decât un simplu mulțumesc!

Rep: Care sunt cazurile frecvente cu care vă confruntați în această perioadă?

Dr. M.I.: Patologia este variată. Dar, acum, în această perioadă, coronavirus este patologia frecventă pe care o întâlnim. Avem din ce în ce mai multe cazuri severe de boală, pacienți tineri aflați în stare gravă, cei mai mulți nevaccinați, din păcate. Cred că vaccinarea este în acest moment o soluție pentru a trece mai ușor peste această pandemie.

Rep.: Domnule doctor, unii pacienți se plâng că durează ore în șir până ajung să fie tratați de un medic. Poate ar fi bine să lămurim chestiunea asta.

Dr. M.I.: Noi avem un protocol național, legiferat, de triaj al pacienților. Care se prezintă în U.P.U. Acest triaj se face doar atunci când sunt mai multe prezentări decât capacitatea noastră din acel moment. Atunci când toate locurile sunt ocupate, este normal ca un pacient non-critic să aștepte. Având în vedere că suntem doar doi medici pe tură, trebuie să înțelegem că apar diferite situații. La pacienții non-critici, durata medie de așteptare este de 17 minute în urgență, până la primul consult medical. Dar, de la primul consult medical urmează investigațiile de laborator, investigațiile de imagistică, vine consultația de specialitate, iar toate acestea sunt consumatoare de timp. Pacientul nu stă în urgență fără să fie evaluat. Este evaluat și trimis pentru investigații.

Rep.: Ne aflăm într-un loc ce pare să fie a doua dumneavoastră casă….

Dr. M.I.: Da, fiind foarte puțini medici pe urgență, da, mai mult de jumătate din timpul nostru îl petrecem aici. Avem peste 200 de ore muncite de fiecare dintre noi. Le mulțumesc colegilor pentru înțelegerea din ultimele luni, au fost niște luni extrem de dificile pentru toți.

Rep.: Aveți o zi în care să nu vă sune telefonul pentru chestiuni medicale, profesionale?

Dr. M.I.: Sub 10 apeluri pe zi? Nu, nu sunt. Dar să știți că avem disponibilitate atunci când este posibil.

Rep.: Cum a început povestea cu medicina în viața dumneavoastră?

Dr. M.I.: Prin clasa a X-a, cred. Nu am pe nimeni în familie cu o asemenea profesie. A fost o decizie luată în liceu.

Rep.: Un mesaj pentru sălăjeni…

Dr. M.I.: În primul rând să stea acasă acolo unde se poate, să se protejeze, purtarea măștii chiar ajută foarte mult, ne protejează, să ia legătura cu medicul de familie atunci când sunt probleme. Medicul de familie trebuie să fie cel mai bun prieten al nostru.