Eșecul clasei politice

Daniel Mureşan

Foarte curând, probabil vom avea premier un militar. În halul acesta a ajuns România, încât se apelează la armată. Nu este primul șef de guvern militar din istorie. Mulți au fost interimari sau pentru scurte perioade de timp (chiar și Ciucă a fost câteva zile anul trecut) – Emanoil Florescu, Gheorghe Manu, Constantin Coandă, Arthur Văitoianu sau Gheorghe Argeșanu. Dar erau vremuri tulburi, cu războaie, cu un stat ce încerca să se închege. Au mai fost alți doi militari – Averescu și Antonescu – ce au avut mai multe mandate. Din păcate, amândoi antisemiți sau ceva pe acolo. Acum e un altfel de război. Ne războim noi cu noi. Într-o țară eșuată, după cum spunea președintele. Iar politicienilor le place eșuați. Zi de zi.
O Românie a lucrului bine eșuat. O țară în care preocupările politicienilor sunt cum să rămână la putere, cum să fure și cum să mintă poporul. Principalul obstacol de care se lovesc aceste ambițioase proiecte este democrația, pe care sunt obligați să o mimeze de dragul electoratului sau a Europei. Au acaparat totul – parlament, guvern, instituții, poliție, armată; iar acum nu le mai stă nimeni și nimic în cale în gestionarea țării după bunul lor plac.
Veți spune că schimbarea clasei politice este soluția. Nu cred, este doar un eșec anunțat. Sau o formă toxică de avort social. Aleșii acestei țări sunt rezultatul unor secole de educație original-poporală. Mecanica votului are origini istorice, mentalitățile și tradițiile împingând mâna alegătorului spre zone impuse. Iar mentalitatea aceasta nu se schimbă într-o generație-două, mai ales că nimeni nu este interesat de acest fenomen, ba din contră.
De-a lungul anilor, ne-au tot fost băgați pe gât politicieni, tineri, corecți și patrioți, pentru a ne face viața mai bună. Și au făcut-o, dar pe-a lor. Cei tineri cu adevărat pregătiți pentru performanță au plecat peste hotare, s-au angajat la multinaționale sau pur și simplu le e scârbă.
Impertinența, ipocrizia, lașitatea sau disponibilitaea de a dezerta sunt „virtuţile“ ce stau la baza „reformării“ clasei politice. Lor li se adaugă un dicton legionar și comunist: cine ne e cu noi, e împotriva noastră. Și le iese din plin!