E dimineață, e devreme și e mult prea frig pentru perioada asta de octombrie. Am ajuns ajuns lângă piață, o piață simplă, de comună, locul unde oamenii nu doar vând și cumpără, ci unde este și un spațiu de socializare. Lângă piață, pe iarbă, zăresc o mulțime de oale, căldări, ceaune, iar gândul îmi sare la oala din aluminiu pe care bunica mea o folosea doar pentru mămăligă. N-am înțeles niciodată de ce folosea doar oala respectivă pentru a fierbe mălaiul. Și era bună mămăliga pe care o făcea bunica mea, credeți-mă! Nu lipseau brânza, cârnatul, slănina. Bun, sper că nu v-am făcut poftă. Cert este că oalele de lângă piața din Ileanda mi-au atras atenția și m-am apropiat. Am fost întâmpinat de un bărbat politicos. M-a salutat și m-a invitat să-i descopăr marfa. Erau zeci de oale, căldări, ceaune, tot felul. Recunosc, nu voiam să cumpăr ceva, ci să povestesc cu acest om. Speram să fie cel ce le confecționează. Îi spun cine sunt și ce gânduri am. „Bună dimineața! Eu sunt Vasile Majaru din Jibou. Eu confecționez ce vedeți dumneavoastră aici. Meseria asta este transmisă din generație în generație, este o meserie de 300 de ani. Acasă le facem. Avem tipare, forme, le umplem cu nisip fin, le punem cu fața în jos, punem și nisip peste, și vine turnarea materialului. Aceste vase sunt confecționate din aluminiu alimentar și cu fontă. Bunica dumneavoastră folosea un asemenea vas pentru că mâncarea nu se prinde de el. De asta este bună o asemenea căldare la dulceață, pentru a fierbe zascusca sau alte preparate”, îmi spune Vasile.
Turnătoria familiei
„Eu am învățat meserie de la bunicul meu. Era un bun turnător de oale. Meseria e în familia noastră de pe vremea străbunicilor mei. Avem acasă o mică turnătorie artizanală. Noi suntem meșteri. Cu oalele mergem la piață, în târg. Sunt apreciate, să știți. Facem foc în turnătorie cu cărbune, nu folosim curent sau gaz. Totul se bazează pe fluxul de aer. I-am impresionat până și pe inginerii care au văzut cum turnăm noi. Erau surprinși de metoda noastră. Vă invit la noi, în gospodărie, să vedeți cum muncim, cum turnăm oale”, îmi spune politicos Vasile Majaru. Discuția ne este întreruptă de o doamnă interesată să cumpere o căldare. Mă retrag ușor, Vasile mă salută, stinge țigara și îi alege doamnei vasul dorit.
