Cred că pandemia a provocat cea mai distructivă perturbare a educației. Mai mult ca niciodată în aceste vremuri tulburi, în care şcolile sunt la un pas de a se închide din nou e timpul să conştientizăm cu toţii că educaţia e un privilegiu. Educația este o binecuvântare şi înseamnă aer, putere, libertate, bucurie, certitudine. Atunci când ai acces la educație, ai acces la variante şi căi pentru fiecare problemă cu care ajungi să te confrunți. Nu mai ești lăsat în disperare, sufocat de probleme nerezolvabile, de sentimentul de neputință și dependență. În calitate de părinte consider că atunci când accesul la educație este limitat copiii nu mai au șansa să devină cea mai bună versiune a lor şi nu mai au șansa la un viitor mai bun decât cel pe care părinții lor l-au putut crea pentru ei. Parcă am uitat să gândim independent și liber şi ne obișnuim cu o educație trunchiată și slăbită şi astfel, ajungem să considerăm educația ca fiind opțională. Pentru a nu ne considera insuficienți, alegem să ne mândrim cu analfabetismul nostru şi încet şi sigur devenim un popor slăbit, dependent şi depresiv. Orice analiză, în încercarea de a înțelege ce ne diferențiază pe noi de țările mai puternice, ne va duce tot către educație. Educația financiară, educația politică, educația socială… orice fel de educație, atât timp cât este una de calitate, accesibilă, mereu revizuită, care face bine și nu face rău. Este mult mai ușor să închizi instituții, decât să cauți soluții fiabile, pe termen lung. Mă întreb oare de ce acceptăm atât de ușor un viitor mutilat, pentru că o educație săracă nu poate să dea mai mult. În urma cu mai bine de un an începeam să experimentăm ceea ce până atunci văzusem, poate, numai în filme. Realitatea s-a transformat sub ochii noștri, cu o viteza extraordinară și într-o direcție nebănuită. Nimic din ceea ce știam și acceptam până atunci drept normalitate nu a mai fost valabil. S-au închis școlile și nimeni nu și-a dat seama de ce va urma, pentru că nimeni nu a fost pregătit. Izolarea a adus cu ea multe alte drame nebănuite – pe unele le conștientizăm și le cuantificăm, altele vor ieși la iveală în anii ce vin. Specialiștii – profesori, psihologi, medici – trag un semnal de alarmă. Au apărut vaccinurile, dar pandemia nu s-a terminat.