Daniel Săuca
Pentru sfârșitul de săptămână „pandemic” (să lăsăm congresele și alegerile în plata Domnului) vă ofer, în chip de editorial, câteva propuneri de lectură, ori măcar de posibile piste pentru viitoare interogări. Nu cred că putem trăi rezonabil fără a citi în fiecare zi, hai săptămână, măcar o rețetă de medicamente… spirituale, intelectuale, culturale.
LECTURA VS. ETICHETAREA. Mircea Mihăieș: „ O sursă a confuziei și a conflictelor de azi între intelectuali este interpretarea diferită (ca să nu zic abuzivă) a unor termeni. Și asta pentru că o străveche și onestă ocupație — lectura — a fost înlocuită cu etichetarea. Cohorte de ideologi și activiști progresiști — adică cei care, în clipa de față, dărâmă multiculturalismul pentru a-i substitui un monoculturalism primitiv și contondent — se simt îndrituiți să ignore definițiile termenilor și să le impună sensuri dorite de ei. Forța lor distructivă a crescut pe fondul triumfului ideilor postmoderniste, cele care au aplicat lovituri mortale sistemului juridic și moral edificat în câteva secole de liberalism și raționalism. Filozofia obiectivă născută din existența valorilor comune a fost surclasată de criteriul apartenenței. E suficient să te afiliezi unui grup, mărunt dar agresiv, pentru ca oportunități sociale de neimaginat să-ți devină, prin abuz și nerușinare, accesibile”(romanialiterara.com).
NEOMARXISM VS… Cristian Pătrășconiu: „ E neomarxismul noua religie (politică) la ordinea zilei? Noua religie plină de vitalitate, învingătoare detașată în războiul pentru mințile oamenilor?” Traian Ungureanu: „Noua religie e o epidemie colosală de corupție, deposedare și conversie spirituală. Ea capturează instituții și invadează ultimele refugii ale vieții personale. Eticheta filosofică e în dezbatere. Putem vorbi de neo-marxism, așa cum putem vorbi de fascism și corporatism ideologic. Vom discuta preț de câteva biblioteci, după ce dihania va crăpa explodată de propria furie. Înclin să văd mai degrabă rădăcini gnostice, în linia expusă, încă din anii ’60, de Eric Voegelin. E vorba de doctrine care presupun, mistic, la baza lumii și a vieții, un înțeles cuantificabil până la formulă, o matrice fixă accesibilă cunoscătorilor inițiați. La celălalt capăt al acestei pulsiuni obscure stau pozitivismul și scientismul în care ne lăfăim astăzi, convinși că lucrăm cu adevăruri universale și definitive. În adâncime, însă, impulsul fundamental al acestei viziuni e credința în presupusa logică a istoriei. Ea trebuie să ne confirme și tot ea va da elitelor Regatul desăvârșit al lumii perfect ordonate și controlate. Marx a transformat această erezie într-o jucărie ucigașă. Progresiștii de astăzi n-au făcut decât să schimbe cifrul, odată cu trecerea de la clasă la rasă”(revistaorizont.ro). Lecturi, ca să nu zic etichetări, plăcute!
Propuneri de lecturi. Sau etichetări?
