Adrian Secelean
În lume sunt necazuri. Există oameni care suferă de boli incurabile, există oameni care nu au ce pune pe masă, există oameni care nu au unde să își pună capul seara pe pernă și dorm afară în frig. Sunt oameni care deși merg la serviciu și câștigă bani pentru pâine, trăiesc de pe o zi pe alta. Și desigur, există oameni care au tot ce le trebuie, dar sunt nemulțumiți pentru că vor mai mult, pentru că nu au la fel de mult ca cei de lângă ei. Se zice că banii nu aduc fericirea, și bine se zice. Se zice că dragostea face omul fericit, asta până când apar certurile și neînțelegerile. Se zice că fericirea e ascunsă în lucrurile mărunte. De spus, se spun multe, dar hai să fim sinceri. Pe o scară de la 1 la 10, dacă ar fi să vă evaluaţi fericirea, cât de fericiţi sunteţi de fapt? Sunteţi fericiţi? Și poate că astăzi sunteţi fericiţi pentru că totul a mers bine. Dar puteţi spune că sunteţi fericiţi atunci când afară plouă, când rămâneţi fără bani, când vă lasă mașina în mijlocul drumului și nu vă sare nimeni în ajutor? Puteţi spune că sunteţi fericiţi atunci când persoana pe care o iubiţi vă respinge și cardul bancar e gol? Dar când sunteţi bolnavi, pe un pat de spital sau când facturile și datoriile se țin ca şi scaiul de voi? Oamenii vor să fie fericiți, se prefac că sunt fericiți, încearcă să fie fericiți, au câteva momente de fericire, dar adevărul este că oamenii în marea majoritate a timpului nu sunt fericiți. Da, am văzut cu sutele fotografii de pe Instagram și Facebook cu fericirea unora şi apoi mi-am pus o întrebare. Era aceea fericirea? Pentru că fericit ești în momentul în care chiar trăiești și știi ceva? În acel moment nu ai nevoie să te fotografiezi, nu ai nici timp pentru așa ceva. Pentru că în acel moment pur și simplu te bucuri de viață. Dragii mei, voi cei care îndrăzniți să visați la fericire, amintiți-vă de divinitate. De ce? Pentru că undeva printre toate aceste “se zice” există unul cât se poate de real. Acel “se spune că dragostea aduce fericirea”. Da, fericirea se găsește în dragoste, dar nu în orice fel de dragoste, ci în dragostea pe care divinitatea o arată față de noi. De fapt, e destul de simplu, trebuie mers direct la sursă nu-i așa? Dacă vrei apă mergi la izvor. Dacă vrei fericire mergi la sursa fericirii, care este divinitatea. Oamenii fericiți au necazuri. Oamenii fericiți au zile proaste. Oamenii fericiți au căderi. Dar ei știu că fericirea lor este ancorată în dragostea lui Dumnezeu. Ei știu că bătăliile se poartă pe genunchi, că soarele răsare iarăși după noapte și că toate sunt trecătoare. Oamenii fericiți știu că inimile frânte sunt mai frumoase pentru că ele învață să lege răni, învață iubirea. Știţi ceva? Oamenii fericiți privesc spre cer la sursa de fericire, la divinitate și își înnoiesc puterea. Vreţi să fiţi fericiţi? Priviţi cerul!
Sa privim cerul !
„Vreți să fiți fericiți? Priviți cerul!” Ei, aș! Păi n-a zis dl Iohănescu că dacă vreți să fiți fericiți JUCAȚI GOLF!
Sau sa privim in noi?