Ești sigur că vrei o țară ca afară?

Mi-am trimis copilul la magazinul din colțul străzii. Voia să îmi arate că se poate descurca. L-am lăsat. I-am reamintit că trebuie să salute, să aștepte la rând, să fie răbdător, tolerant etc. De ani de zile îi spun toate astea. Bietul prunc s-a dus la bold. Trece o jumătate de ceas și copilul se întoarce cu lacrimi în ochi. Era nervos pe mine. Nu știam ce am făcut. Normal, îi cer explicații. Copilul îmi zice că s-a așezat la rând și a tot așteptat, și a așteptat până s-a săturat. Hmmm. Nu îl cred, iar a doua zi îl rog din nou să se ducă la magazin. Îl însoțesc. Rămân lângă ușă și aștept. Copilul se așază din nou la rând și așteaptă. Și așteaptă iar de m-au luat pe mine toți dracii. Cum și ce se întâmplă? Simplu! Măi, intrau în fața lui adulții, da? Suntem noi, ăia care ne credem înțelepți, trecuți prin viață, noi cei care vrem o țară ca afară, dar facem totul să nu se întâmple asta niciodată. Copilul este derutat. Mă enervez. Îmi doresc să fie un șmecher, dar nu știu să-l învăț. Eu nu sunt un șmecher, nu știu cum e aia. Copilul meu poartă mască sanitară în magazin, a înțeles, dar îl văd pe asistentul medical că rânjește liber. Ce mască, fraiere? Toți suntem viteji pe facebook, dăm sfaturi, le dăm lecții altora, iar sub protecția anonimatului avem boașe de elefant! Vrem o țară ca afară, dar aruncăm țigara în mijlocul drumului, dăm cu sacii de moloz la marginea pădurii, scuipăm pe trotuar și avem pretenția ca dascălul să facă om dintr-un neom. Pe bune? Dar de când are profesorul puterea să repare ceea ce stricăm noi acasă? Păi cum să îmi citească mie copilul din moment ce pe mine nu m-a văzut în viața lui cu o carte pricăjită în mână, cum să fie echilibrat când apar în fața lui cu trei beri în mâini și cu ditamai burtoiul? Vrem o țară ca afară, nu?  Toți urlăm că omul are drepturi, că există „drepturile omului”! Băi, dar de obligațiile omului nu pomenește nici naiba! Cum așa? Vreți o țară ca afară? Într-o țară civilizată, legile sunt dure, clare, nu lasă loc de interpretare.  Într-o astfel de țară nu îl poți suna pe unchiul tău de la poliție că te-a amendat cutare pentru nepurtarea centurii de siguranță, nu poți apela la o cunoștință. Acolo, democrația înseamnă reguli! La noi, democrația înseamnă să facem ce vrem, cum vrem. Plec, mă duc la magazin. Nu mai stau la rând, mă bag în față. Sunt un nesimțit!