Coniacul este un rachiu fabricat din struguri de vin alb cultivat în regiunea Cognac din Franța. Specialiștii de la Wine Folly au descris pașii pentru a identifica un coniac excelent, înțelegând regiunea și clasificările de îmbătrânire. Să începem!
Ce este coniacul?
Tot coniacul este rachiu, dar nu tot rachiul este coniac.
Coniacul este un rachiu de struguri de vin din regiunea Cognac din Franța (o regiune situată la nord de Bordeaux). Această regiune este o denumire de origine controlată sau AOP (Appellation d’Origine Protégée), cu multe reguli și leegi care reglementează calitatea tuturor stilurilor de coniac.
Acesta este un lucru bun. Înseamnă că fiecare coniac pe care îl beți vine cu o ștampilă de autenticitate. Să aruncăm o privire mai atentă asupra coniacului și a detaliilor strugurilor care stau la baza producției acestui coniac de renume mondial.
Strugurii de coniac
Există trei soiuri principale de struguri de vin alb utilizate în producția de coniac:
Trebbiano Toscano (cunoscut sub numele de Ugni Blanc în Franța)
Folle Blanche
Colombard
Ugni Blanc reprezintă 98% din cei 196.000 de acri din regiune (79.600 de hectare – dimensiunea de patru ori mai mare decât a Văii Napa) și este amestecat ocazional cu Folle Blanche sau Colombard. Viticultorii au, de asemenea, posibilitatea de a utiliza până la 10% din alte soiuri de struguri, care includ soiurile rare de Folignan, Jurançon blanc, Meslier St-François, Montils sau Semillon. Cautati coniac pe Emag.
Înainte de rachiu, coniacul este vin
Înainte de a deveni coniac, strugurii albi sunt fermentați în vin. Deoarece regiunea este atât de răcoroasă, strugurii Trebbiano produc boabe foarte acide cu niveluri scăzute de dulceață, ceea ce înseamnă că vinurile sunt acrișoare, cu un nivel scăzut de alcool (7-9% ABV).
O particularitate a acestui tip de vinificație este aceea că producătorilor de coniac le este interzis să chaptalizeze (să adauge zahăr) sau să adauge sulf vinurilor lor; acest lucru asigură faptul că vinul de bază este pur, fără aditivi care pot afecta distilarea.
După finalizarea fermentației alcoolice, vinurile sunt supuse unui proces numit fermentație malolactică. Fermentația malolactică este un proces în care acidul malic tartru din vin este transformat în acid lactic cu gust mai cremos. De asemenea, procesul reduce ușor aciditatea vinurilor din Cognac.
Coniacul este adesea savurat într-un pahar rotund, aproape în formă de glob, pentru a colecta mai bine aromele complexe ale băuturii. Cel mai potrivit pahar pentru coniac este un pahar în formă de lalea.
Coniacul este distilat în recipiente speciale Charentais
Distilarea continuă (modul în care se fabrică ginul și vodca) este interzisă în producția de coniac. În schimb, producătorii respectă metoda îndelung stabilită de dublă distilare cu un tip special de oală de alambic numită încă „Charentais”.
Distilarea începe la 1 noiembrie și trebuie finalizată înainte de 31 martie. Îmbătrânirea coniacului începe apoi la 1 aprilie, după recoltare. De la această dată se numără vârsta coniacului (cu excepția coniacului de epocă, care este etichetat cu data recoltei).
Băutura care apare este numi eau-de-vie de către francezi, sau „apa vieții” și are un conținut maxim de alcool de 72,4% ABV. În acest stadiu, coniacul este complet transparent, cu arome fructate foarte concentrate, asemănătoare piersicii.
Culoarea „coniac” provine din îmbătrânire
Coniacul își capătă culoarea și aromele bogate de caramel, piele, nucă de cocos și condimente de la îmbătrânirea în stejar. Butoaiele de stejar provin în mod tradițional din pădurile Limousin și Tronçais, deși astăzi pot proveni din alte părți.
Există două tipuri de stejar utilizate pentru coniac: stejar sessile și pedunculat. Se știe că stejarul sessile eliberează mai puțin tanin (care poate face ca coniacul să fie astringent) și mai multe metiloctalactone („lactonă de whisky”, care sunt compuși de impact care degajă arome de lemn, cola și nucă de cocos). Iată câteva lucruri despre îmbătrânirea coniacului:
Eau de vie trebuie să aibă cel puțin doi ani pentru a fi numit coniac.
Culoarea poate deveni mai închisă pe măsură ce coniacul îmbătrânește (deși există cazuri de coniacuri foarte vechi, îmbătrânite în lemn vechi, care au o culoare foarte palidă)
Diferitele tipuri de coniac, inclusiv VS, VSOP și XO, au cerințe de îmbătrânire diferite.
O parte de eau-de-vie se evaporă în timpul îmbătrânirii (aproximativ 2% din inventarul total – echivalentul a 22 de milioane de sticle pe an).
