Wesselényi Miklós-fiul şi-a început călătoria în Occident la 23 septembrie 1821. Ar fi pornit mai repede, dar războiul pentru independenţa Greciei a determinat mobilizarea armatei austriece. „Geniu” (spirit călăuzitor) şi tovarăş de drum i-a fost contele şi căpitanul de cavalerie Széchenyi István, supranumit ulterior „cel mai însemnat maghiar”. Titlul l-ar fi meritat şi tatăl Ferenc, care a întemeiat Biblioteca Naţională şi Muzeul din Budapesta, dar şi fiul a contribuit la modernizarea neamului cu înfiinţarea Academiei, construirea primului vas cu aburi de pe Dunăre şi a Podului cu lanţuri. Cei doi tineri au vizitat Germania, Franţa şi Anglia. Fiecare şi-a notat impresiile într-un jurnal de călătorie, scrieri publicate ulterior separat sau cu texte în paralel. În 1822 au petrecut Paştele la mănăstirea călugărilor muţi din La Trappe, episod relatat în „Caietele Silvane” din aprilie 2014. A vizitat mai multe conace englezeşti, dar şi casa lui Shakespeare din Stratford-upon-Avon. Deşi el însuşi avea o înfăţişare herculeană, l-a admirat pe celebrul pugilist „Gentleman” John Jackson, campion în 1795, de la care a luat lecţii de box. Un geambaş a încercat să le vândă un armăsar pur-sânge englezesc steril, pe nume Student, dar n-a reuşit să-i păcălească pe cei doi. De ciudă, escrocul a uneltit să obţină un ordin judecătoresc de arestare a lui Wesselényi, invocând nerespectarea contractului, dar avocatul Tattersall a reuşit să prevină întemniţarea prin plata unei cauţiuni. Cu ocazia bicentenarului pornirii la drum, ne-am propus să traducem mai multe fragmente din această călătorie cu consecinţe deosebit de importante pentru dezvoltarea Sălajului: introducerea tehnicilor moderne de rotaţie a culturilor şi de altoire a pomilor, achiziţionarea primelor maşini agricole, revigorarea hergheliei din Jibou, înfiinţarea şcolii care pregătea administratori agricoli, a primei grădiniţe din Ardeal etc.
Györfi-Deák György
(Articol apărut în revista Caiete Silvane)
Bicentenarul unei călătorii spre soare-apune
