Daniel Săuca
Mai vorbește cineva despre legea presei? Destul de probabil, nici în viitorul îndepărtat subiectul nici măcar nu va fi dezbătut public. Au câștigat adepții „autoreglementării” și partidele care nu doresc să reglementeze acest „sector” al societății. Așa, de culoare, în plină perioadă de concedii: „Problema presei azi este că toţi actorii implicaţi – jurnalişti, patroni, clienţi de publicitate – au cam uitat care le e locul şi rolul (…) Dacă ne dorim mecanici buni, profesori buni, zugravi buni, medici buni, de ce vrem să avem ziarişti proşti?”, spune Petrişor Obae (paginademedia.ro). Ei, nu chiar proști, poate obedienți, absenți, neinteresanți…
Adrian Vasilescu: „În piaţa energiei este un dezmăţ. Ei cred că le-a venit momentul să îşi umple buzunarele” (adevarul.ro, libertatea.ro). Și nimeni, nimic?… „Scumpiri la alimente, facturi și combustibili. BNR: Scumpirile se vor tempera abia la începutul anului viitor” (stiriletvr.ro). Bine ar fi…
Să mă ajute cititorii economiști. Ce vrea să însemne povestea asta? „Ministrul Economiei, Claudiu Năsui, afirmă la Antena 3 că măsura neimpozitării salariului minim pe economie, susţinută de USR-PLUS în campania electorală, este prevăzută în programul de guvernare. El explică faptul că, potrivit celor susţinute de USR-PLUS, ar urma să fie neimpozitate nu doar salariile minime, ci toate salariile, impozitele urmând a fi aplicate, în cazul salariilor mai mari, doar pe sumele care depăşesc valoarea salariului minim, potrivit News.ro” (hotnews.ro).
Propunere de lectură în week-end: Mircea Mihăieș, „Bigoții laici”: „Stranie epocă! În clipa de față, planeta pare împărțită în două categorii de indivizi: creatorii și distrugătorii. Grupările au existat întotdeauna, dar astăzi dezechilibrul e șocant. Pe de o parte, cei care, de bine, de rău, au creat câte ceva. Nu sunt mulți și nici vocali. Pe de alta, milioane și milioane de inși cărora social media le-a conferit iluzia atotpotenței. Într-adevăr, ei sunt puternici, dar numai pentru că un sistem, cel democratic, la impunerea căruia cei din prima categorie au trudit din greu — iar uneori s-au jertfit — le-a dat posibilitatea să se exprime. Fără libertate, fără democrație, «criticii» de pe Facebook, Twitter, Instagram și celelalte n-ar exista. În absența democrației, singura modalitate prin care și-ar face auzite vocile ar fi denunțul la secția de Miliție ori turnătoria la Securitate” (romanialiterara.com).
