De la târg de provincie la municipiu. Zalău, 1979

„Perioada istoriei moderne a consacrat Zalăul ca un oraş de provincie cu trăsături predominant rurale. Aplombul dezvoltării economice a fost cunoscut abia începând cu anul 1968, când, prin ultima organizare administrativă a teritoriului României, Zalăul a devenit reşedinţă de judeţ, iar în anul 1979 dobândeşte rangul de municipiu” .
Despre acest moment, al ridicării oraşului nostru la rangul de municipiu, aşa cum este el reflectat în unele documente păstrate de Serviciul Judeţean Sălaj al Arhivelor Naţionale, va fi vorba în rândurile de faţă.
Într-un alt studiu dedicat Zalăului, după o scurtă prezentare a istoriei oraşului, pe care nu o mai repetăm aici, scriam că după instaurarea deplină a regimului comunist, odată cu reforma administrativă de inspiraţie sovietică din 1950, Zalăul nu rămânea nici măcar centru de raion . Atunci, Sălajul a fost desfiinţat şi împărţit între regiunile din jur, Baia Mare, Bihor şi Cluj, iar Zalăul, din reşedinţă de judeţ, cum fusese încă de la înfiinţarea Sălajului, în anul 1876, decădea la statutul de oraş de subordonare raională!

Au urmat, curând, alte reorganizări administrative, Zalăul devenind şi el, în 1952, reşedinţa unui mic raion, creat prin desprinderea unor localităţi din raionul Jibou, pentru ca, în anul 1960, când acesta din urmă a fost desfiinţat, reşedinţa raionului reîntregit să fie stabilită la Zalău.
Apoi, prin Legea nr. 2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, al cărei text a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 17-18 din 17 februarie 1968, se revine la sistemul tradiţional românesc, unităţile administrativ-teritoriale fiind „judeţul, oraşul şi comuna” (art. 1). Judeţul era alcătuit din „oraşe şi comune – unităţi de bază ale organizării administrativ-teritoriale a ţării” (art. 3).
Între cele 39 de judeţe ale ţării figura şi „Judeţul Sălaj cu reşedinţa în oraşul Zalău” (art. 9, poziţia 31).
Aceeaşi lege arăta (art. 4) că „Oraşul este centrul de populaţie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural şi edilitar gospodăresc”, şi că „Oraşele care au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viaţa economică, social-politică şi cultural-ştiințifică a ţării sau care au condiţii de dezvoltare în aceste direcţii pot fi organizate ca municipii”.
Au fost organizate atunci ca municipii un număr de 45 de oraşe (art. 10). Zalăul, alături de alte şapte oraşe reşedinţă de judeţ care nu îndeplineau toate condiţiile necesare, nu era cuprins în această listă.
Dar, 11 ani mai târziu, statutul de reşedinţă de judeţ şi anii de dezvoltare intensă de după 1968 au făcut posibil acest pas, care a fost pentru oraşul nostru, fără îndoială, unul important.

Astfel, prin Decretul nr. 281 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, din 27 iulie 1979, publicat în Buletinul Oficial nr. 69 din 1 august 1979, se prevedea: „Oraşele reşedinţă de judeţ: Alexandria din judeţul Teleorman, Bistriţa din judeţul Bistriţa-Năsăud, Miercurea-Ciuc din judeţul Harghita, Sfîntu Gheorghe din judeţul Covasna, Slatina din judeţul Olt, Slobozia din judeţul Ialomiţa, Vaslui din judeţul Vaslui şi Zalău din judeţul Sălaj, se organizează ca municipii, pe data de 1 iulie 1979. Pe aceeaşi dată, anexa la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România se modifică în mod corespunzător” .
Pentru a sublinia importanţa evenimentului, la 11 august 1979, Consiliul popular municipal Zalău s-a întrunit într-o sesiune solemnă, condusă de „Letiţia Ionaş, membru supleant al C.C. al P.C.R., prim secretar al Comitetului judeţean Sălaj al P.C.R., preşedintele Consiliului popular judeţean”, aleasă în aceste funcţii cu foarte puţin timp înainte, la 8 iunie 1979, în locul lui Laurean Tulai, cel care a condus judeţul din 1968.
Au fost prezenţi la adunarea festivă membrii secretariatelor „comitetului judeţean şi municipal de partid, membrii Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, conducători ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, ai unităţilor economice şi instituţiilor, activişti de partid şi de stat, numeroşi locuitori ai noului municipiu” .
În acest cadru s-a citit decretul prin care Zalăul devenea municipiu, a fost prezentată o „Informare privind realizările obţinute de oraşul Zalău în ultimul deceniu”, de către Tiberiu Marian, primul-secretar al Comitetului municipal Zalău al PCR, primarul municipiului, au luat cuvântul mai mulţi participanţi, inclusiv Graţian C. Mărcuş, bun cunoscător al istoriei oraşului, s-a adoptat şi trimis „personal tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU” o telegramă de mulţumire, „pentru grija conducerii de partid şi de stat faţă de dezvoltarea armonioasă, în ritm accelerat a Zalăului şi judeţului Sălaj” .
Presa timpului nu ne oferă multe alte informaţii referitoare la acest moment. Din fericire, între documentele păstrate de Serviciul Judeţean Sălaj al Arhivelor Naţionale, am găsit textul materialului prezentat atunci de primarul municipiului . Aproape jumătate din cele 11 pagini ale documentului se referă la istoria oraşului, începând cu prima lui atestare documentară. Pentru că această istorie e bine cunoscută, vom prezenta aici, fragmentar totuşi, doar partea care priveşte dezvoltarea Zalăului după reforma administrativă din 1968, şi care a făcut posibilă acordarea noului statut oraşului nostru.
În momentul înfiinţării judeţului Sălaj, se arată în document, „oraşul Zalău cuprindea un număr de 15.645 locuitori, cu 5.082 personal muncitor angajat, din care 2.283 în activitatea industrială”. O industrie care se compunea atunci doar „din două unităţi de interes local” şi a cărei valoare „se ridica la 156 milioane lei”.
Tot în acel an, 1968, în oraş „existau 8 grădiniţe cu 512 copii, nouă şcoli generale, un liceu şi o şcoală profesională, 3.622 elevi, 309 paturi de spital cu 40 medici, o casă de cultură, un cinematograf, 6 autobuze şi 40 de locuri în hotel”.

Membrii „Biroului Comitetului municipal de partid Zalău”, semnatarii documentului citat, erau conştienţi că „nivelul de dezvoltare economică şi socială a oraşului Zalău până la înfiinţarea actualului judeţ Sălaj era mult rămas în urmă faţă de nivelul de dezvoltare economico-socială a ţării şi de cerinţele unui centru de judeţ” şi că doar ca urmare a noii „politici ştiinţifice de repartizare raţională a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării judeţul Sălaj şi în primul rând oraşul Zalău”, au putut beneficia „din plin, de fonduri pentru dezvoltare în toţi anii care au urmat”, ajungându-se ca în 1979, „anul în care sărbătorim acordarea statutului de municipiu oraşului Zalău”, nivelul de dezvoltare economică şi socială să se realizeze „în ritmuri spectaculoase în toate domeniile de activitate”.
Să vedem, acum, care erau realizările considerate demne de menţionat: „principala transformare în viaţa economică şi socială a oraşului este dezvoltarea industriei care e de 25,6 ori mai mare, concretizată în 13 întreprinderi industriale de interes republican şi două unităţi cooperatiste”.
Iar această dezvoltare a industriei din oraş a adus cu sine „profunde schimbări şi în viaţa socială şi culturală, astfel că populaţia stabilă a oraşului a ajuns în prezent la peste 40.000 locuitori, peste 29.000 personal angajat, din care circa 11.000 în activitatea industrială, ceea ce a determinat ca în oraşul nostru să se formeze un tânăr şi tot mai puternic detaşament al clasei muncitoare”.
În perioada scursă de la înfiinţarea judeţului, arată autorii informării, au fost construite şi date în folosinţă „peste 10.600 apartamente şi case noi, ceea ce înseamnă că peste 80 la sută din populaţie locuieşte în locuinţe şi case noi construite în ultimii 10 ani”.
Domeniul educaţiei a urmat acelaşi curs ascendent, adaptându-se „după nevoile dezvoltării economice a oraşului şi judeţului nostru, existând în prezent un număr de 15 unităţi preşcolare cu peste 2.200 copii, 9 şcoli generale cu clasele 1-10, 6 licee de specialitate, 5 şcoli profesionale, 2 şcoli post-liceale”, în care se pregătesc „peste 11.000 elevi îndrumaţi de 590 cadre didactice. S-a dezvoltat şi perfecţionat baza materială prin organizarea şi dotarea a 46 ateliere şcolare, 35 laboratoare, 59 cabinete şcolare pe obiecte de învăţământ”.
Nici domeniul cultural nu a fost neglijat, astfel că, în 1979, oraşul dispunea „de 5 aşezăminte de cultură, 3 cinematografe, 41 biblioteci”.
Progrese însemnate s-au obţinut în activitatea medico-sanitară, existând deja „3 spitale, cu peste 1.179 paturi, 5 circumscripţii medico-sanitare, 8 dispensare de întreprinderi, 3 policlinici şi 5 farmacii, în care îşi desfăşoară activitatea peste 650 cadre medicale, din care 127 cu pregătire superioară”.
Se amintea şi faptul că „s-a rezolvat o problemă de mare însemnătate pentru dezvoltarea economico-socială a oraşului prin aducţiunea apei potabile din barajul de pe râul Crasna de la Vârşolţ şi a apei industriale din Someş şi Jibou”.
În ceea ce privea transportul local, se menţiona că existau în oraş „65 de autobuze” şi că „lungimea străzilor oraşului a ajuns la 67 km., din care 32 km. străzi modernizate”.
Doar în primele șapte luni ale anului 1979, arată documentul, „în activitatea de investiţii s-au pus în funcţiune: capacitatea de 4.800 tone pe an de conductori emailaţi, turnătoria de fontă maleabilă şi turnătoria de oţeluri speciale la Armătura, secţia de întreţinere auto la I.T.A Zalău (Întreprinderea de Transporturi Auto, n.n.), secţia de băuturi răcoritoare la I.L.F. Zalău (Întreprinderea de Legume Fructe, n.n.), iar la locuinţe s-au predat peste 900 apartamente”. Şi locurile de cazare în hoteluri au crescut mult, ajungând la 190.
Iar multe altele urmau să fie realizate până la sfârşitul aceluiaşi an 1979: „se vor pune în funcţiune noi capacităţi de producţie care vor însemna existenţa în judeţul Sălaj a noi ramuri industriale ca: siderurgia, concretizată prin laminorul de sârmă, laminorul continuu şi trăgătoria de ţevi, industria chimică prin Întreprinderea de anvelope şi staţia de aer comprimat, precum şi industria energetică, concretizată prin Întreprinderea de termoficare industrială”.
Erau amintite şi cele patru vizite ale lui Nicolae Ceauşescu, „care de fiecare dată ne-a dat un ajutor preţios în orientarea dezvoltării economice şi sociale a oraşului”, mai ales „previziunea” acestuia din anul 1973, cu ocazia sărbătoririi a 500 de ani de la atestarea documentară a oraşului, când arătase, în cuvântarea sa, că Zalăul, după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968, „începe să devină un oraş cu totul nou, cu adevărat modern, asigurând tuturor locuitorilor săi condiţii tot mai civilizate şi mai bune de viaţă şi de muncă”.
În încheierea materialului prezentat, se sublinia faptul că atribuirea statutului de municipiu oraşului nostru era atât „o apreciere a activităţii” zălăuanilor, cât, mai ales, o obligaţie a tuturor locuitorilor noului municipiu de „a-l înfrumuseţa, a păstra ordinea şi curăţenia, a păstra şi utiliza cu mult mai multă atenţie şi grijă bunurile şi frumuseţile oraşului de sub Meseş”.
Un îndemn mereu actual!

Dănuţ Pop
(Articol apărut în revista Caiete Silvane)