Daniel Mureşan
Tot mai des aud români spunând că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Nu mă enervez, încerc să-i înțeleg că erau tineri, iar tinerețea e întotdeauna de regretat. Dar când începi să compari vremurile de atunci cu cele actuale, e clar că românul suferă de mainia comparației. Cum să compari anii când iarna stăteam pe noi cu trei cojoace, la maximum15 grade. Eu, de exemplu, stând în vremurile acelea la etajul patru, nu am avut NICIODATĂ apă caldă. Trăiască termoplonjonul! La coada de la butelii făceam tabele cu cine stă de pază la capace, zi și noapte. Și altele, și altele, pe care cei ce au trăit acele vremuri le știu. Iar acum…
În fine! Spuneam de fobia românului de a face comparații. Fosta iubită parcă era mai bună, mai harnică, mai fată de casă. La fostul loc de muncă salariul era mai mic, dar stăteam cât doream la cafea și țigară. Prezentul e greu de suportat, iar viitorul e incert.
De fapt, statul la cozi era chiar un “deliciu”. Acolo se socializa, se bârfea, se spuneau bancuri (în șoaptă), se râdea. Acum coada e facebook, chiar dacă realitatea nu mai e așa de palpabilă.
Așa cum există români care îl regretă pe Ceaușescu, peste ani (dacă nu au și apărut) vor fi destui care îl vor regreta pe Iliescu, Băsescu sau Iohannis. Ne consumăm energii nostalgice, în loc să avem o strategie priviind viitorul acestei țări în următorii 10-20 de ani.
