Din nou despre România educată

Daniel Săuca

Un comentariu la editorialul de miercuri afirma, sugera că folosesc „teoria conspirației” pentru a „argumenta” dispariția… argumentării nu numai din spațiile educaționale. Depinde ce (mai) înțelegem prin „teoria conspirației”. Dispariția argumentării pentru mine e o realitate. Și pentru că nu puțini homo sapiens sapiens nu mai au nevoie, pur și simplu, să o folosească. Iar alții, nimic nou, nu sunt capabili de așa ceva. Și chiar dacă ar fi, le este mai ușor să reproducă (fără să indice sursa, de obicei) ceea ce le livrează „societatea” pe o temă sau alta. E posibil ca vechiul mod de a înțelege educația să fie strivit de noile media, tehnologii, de „mersul lumii”. Nu va mai conta să înțelegi. Va conta să deții minimul de informații necesare pentru a trăi fără spaime sau întrebări până la adânci bătrâneți. Desigur, în istoria recentă a omenirii au fost destule perioade în care lucrurile au stat așa, dar, cred, idealurile au fost altele decât cele de azi. Și parcă vorbăria nu a fost atât de grotescă precum în zilele prezente. Să luăm și un exemplu: celebrul program prezidențial „România educată”. La paginile 38-39 ale documentului se arată că „La finalizarea învățământului gimnazial, elevii pot, printre altele: să lucreze individual și în echipă pentru a atinge un obiectiv dat; să ia deciziile potrivite pentru sănătatea lor, inclusiv cu privire la alimentație; să interacționeze adecvat cu alte persoane de vârsta lor sau de vârste apropiate, precum și cu adulții cu care intră în contact; să înțeleagă modul în care funcționează comunitatea locală, națională și europeană și principiile guvernanței; să citească și să înțeleagă texte relativ complexe, fără probleme majore; (…) să exceleze în domeniile în care are abilități sau talente deosebite/spre care simt o atracție; să fie curios în legătură cu aspecte culturale și să manifeste preocupare pentru artă”. E posibil, de pildă, ca un elev la 14 ani să înțeleagă modul în care funcționează comunitatea locală, națională și europeană și principiile guvernanței? Nu prea cred. Poate va reuși să reproducă câteva citate din ce i s-a predat. Și așa, ce te faci dacă lucrurile nu funcționează precum i s-a predat? Una din posibilele concluzii: actualul sistem educațional, nu numai la noi, se distanțează tot mai periculos de „mersul lumii”. România va ajunge educată și dacă vor fi stabilite repere educaționale care pot fi atinse. De vorbărie, „forme fără fond” m-am cam săturat. Cu sau fără argumente!