Am văzut recent zeci de elevi mulțumiți de notele pe care le-au obținut la examenul de Bacalaureat și la Evaluarea Națională. Chiar țin să îi felicit. Nu doar pe ei, ci și pe toți cei implicați în reușita lor, de la dascăli până la părinți. Tot în ultima vreme am mai observat că numerele ne dictează din ce în ce mai mult viața și ne influențează personalitatea. Îi felicit și pe cei care nu au promovat, pentru că, până la urmă dacă își doresc cu adevărat vor putea să promoveze, mai au încă o șansă. Un drept fundamental spune că toți suntem egali, doar că nu toți au și simțul moral de a recunoaște (măcar), nu neapărat să accepte. Am început să cred că un examen nu demostrează foarte multe. Unii poate au avut noroc, alții au avut cunoștințe, unii au muncit din greu, alții s-au străduit, pentru unii emoțiile nu au fost constructive, toți merită apreciați. Un examen luat nu înseamnă neapărat o reușită! Mulți din absolvenții de astăzi vor merge mai departe , la facultate, unde cel mai probabil, după prima sesiune vor înțelege utilitatea examenelor. Cu siguranță nu le vor mai considera așa…ca altădată. Un zece la examen este de apreciat, înseamnă multă muncă și ambiție dar nu este o utilitate, nimeni nu trebuie desconsiderat sau supraestimat din punct de vedere al unei cifre. După patru sau cinci ani de liceu, în timp, îți dai seama că ceea ce contează cu adevărat sunt amintirile cu care nu ai să te mai întâlnești vreodată, prieteniile legate de-a lungul anilor și cultura generală cu care ai rămas. Nota de la bac… nu ți-o scrie nimeni în frunte, iar sistemul românesc nu răsplătește cu nimic. Cine are impresia acum că notele obținute la examenul maturității sau la alte examene vor ajuta garantat în viitor se cam înșală. Învățământul din România, din punct de vedere al calității, s-a alterat la fel ca toate domeniile de activitate. Cu note mari poți să fii un om de succes, dar concomitent șansele să lucrezi într-un supermarket sunt egale. Utilitatea şcolii şi necesitatea ei este ca să formeze un viitor perfect adaptabil la un sistem social peste 10-20 de ani. Și încă ceva, pentru foarte mulți în societatea asta care ne-a servit mult și bine iluzia meritocrației și unora le-o mai serverște încă, carnetul de note a devenit un act de identitate, iar nota zece o viză spre vârful piramidei. Notele spun multe despre dascăli şi părinţi, despre capacitatea lor de a vedea locul în care s-a aşezat grăuntele de aur din fiecare copil şi a o stimula în mod corespunzător în fiecare zi. Copiii cu note mici nu sunt copii proşti! Sunt copii pentru care nimeni nu a găsit reţeta. Sunt grăunţe de aur care au scăpat printre degetele societăţii.
Nota zece
