# Jale și pustiu pe la căsuțele de așa-zis difuzare (selectivă) a presei, din amărâtul nostru de municipiu. De celelalte localități nu mai pomenim, acest serviciu cu tradiție de decenii nu mai există de mult în teritoriu. Cele trei-patru chișcuri peste care nu s-au așternut pânzele de păienjeni sunt și acestea în moarte clinică. Multe dintre chioșcurile unui mare (cândva) distribuitor de presă, zac acum pustiite, cu geamurile sparte, o mostră de nepăsare imputabilă inclusiv autorităților. Și asta nu prin vreo fundătură de stradă, ci în puncte importante din municipiu, în stații aflate în centru sau în zone intens circulate de pe bulevard. Cei care ar trebui să le ridice din locurile în care zac de peste doi ani, că or fi proprietari sau autorități, nu fac nimic. Or fi declarate “mobilier urban” și nu știm noi?
# Multe castane se sparg de capul autorităților. Dacă cresc prețurile la alimente, autoritățile locale sunt de vină! Dacă se scumpesc medicamentele, la fel. Dacă iarba e prea mare și a rămas necosită, așișderea! Or fi autoritățile de vină, dar totuși nu-s vinovate că prețul apei se ajustează de luna viitoare. Când ești ales în funcție, tre’ să te obișnuiești cu faptul că orice va fi sau se va petrece în comunitatea ta, de rău desigur, vina îți aparține!
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu
