Mulți sălăjeni se întreabă de ce nu reușim să facem progrese în combaterea pandemiei, de ce, la peste un an de la declanșarea ei și la câteva luni de la începerea vaccinării, situația devine tot mai rea. De ce avem zilnic decese asociate Covid, de ce numărul cazurilor raportate zilnic este tot mai mare. În timp ce restricțiile continuă și sunt pe cale să se înmulțească – multe dintre ele fiind depășite și ineficiente – autoritățile continuă să ne bombardeze cu rapoarte zilnice care nu au nicio legătură cu realitatea. Suspendați într-o realitate paralelă, cei plătiți de noi, fie la București, fie aici în Sălaj, continuă să ne turuie niște cifre la fiecare raportare încât îngheață apele, în loc să se dezghețe, că tot a venit primăvara. Unul dintre motivele cele mai puternice pentru care această pandemie nu va trece nici în anul 2021 este acela că testările se fac într-o bătaie de joc greu de imaginat. Nu ai cum să ieși în fața oamenilor și să te erijezi în strategul luptelor anti-Covid când faci două teste pe zi, fie chiar și duminica, când “nu avem personal”.
Nu poți avea nicio imagine mai aproape de realitate, în ceea ce privește acest virus de vreme ce faci, în zilele lucrătoare, între 100 și 300 de teste PCR în tot județul. Dacă anul trecut îl întrebam pe fostul premier Ludovic Orban de ce datele privind numărul cazurilor apărute zilnic sunt ascunse, printr-un ordin care circula prin toate prefecturile (se întâmpla fix în urmă cu un an, iar răspunsul primit chiar aici la Zalău a fost “- Păi, perioada aceea a trecut”, a spus premierul. Trecuse o lună!) în anul doi pandemic întrebăm autoritățile dacă acest număr de teste efectuate zilnic reprezintă o glumă, ca să știm ce avem de făcut pe mai departe. Datele privind vaccinarea, cazurile depistate dar și numărul de teste efectuate zilnic sunt acum puse la dispoziția fiecărui cetățean de Ministerul Sănătății. Dacă aveți curajul să deschideți documentul cu situația testărilor, după ce ați parcurs un stufăriș de pagini greu de trecut, veți constata că în Sălaj, vineri s-au făcut 170 de teste, duminică 2 (două) teste, iar luni 117. Nici pe parcursul acestei săptămâni cifrele acestea nu au suferit modificări substanțiale. La o populație de aproape 250.000 de locuitori, să apari cu astfel de cifre înseamnă că îți recunoști nu doar neputința, ci și lipsa de interes și implicare în combaterea pandemiei. Unii ar spune că și în alte județe e la fel. Parțial adevărat, dacă vorbim de Ialomița și Giurgiu. Dacă ne referim la Tulcea, un județ cu aproximativ 200.000 de locuitori, constatăm că în timp ce noi am făcut două teste, ei au făcut 100, în zi de odihnă. Evident, tot foarte puține, dar de la 2 la 100 e o diferență cât de cât vizibilă.
Este greu de înțeles cum te poți lupta cu o pandemie și mai ales cum să prezinți zilnic un anumit număr de cazuri de Covid din ultimele 24 de ore, din județ, de vreme ce ai testat nici 200 de oameni? Poți presupune că, dacă la 200 de teste avem 70 de cazuri, la 2.000 de testări am putea sări de 500. Unde este adevărul pandemic? Pentru ce acești oameni aburesc populația cu cifre pe care, oricum le-ai suci, nu reflectă nici 5 la sută din realitate? Nu sunt teste? Cumpărați-le! Investim în toate inutilitățile, în lucruri care nu ne sunt de niciun folos, mai ales acum, când traversăm o perioadă atât de grea. Dacă autoritățile locale și cele județene, reprezentantul Guvernului în teritoriu, în special, și-ar uni forțele și ar pune la cale planuri cu adevărat gândite, eficiente, nimeni nu s-ar supăra dacă ar afla că niște sume de bani s-ar duce pe achiziționarea de teste PCR, în loc să aberăm cu investiții aiuristice. O perioadă, o vreme, până mai ieșim din nenorocirea acesta! Din păcate, lanțul interminabil al unor proceduri, aprobări, tot felul de lucruri încâlcite în urma cărora ni s-ar putea răspunde că nu se poate, toate acestea, precum și ipocrizia și furatul propriei căciulii, ne țintuiesc pe mai departe în această gaură neagră. În timp ce alte țări reușesc să simplifice, dar și să eficientizeze în același timp toate măsurile, la noi e cu carantina, cu izolarea, cu masca obligatorie pe străzile pustii și cu eradicarea virusului prin statul în casă după ora 22. În rest, timpul trece, leafa merge. Merge și Covidul alături de ei, dar și de noi, în timp ce ne mințim unii pe alții cu cifre bazate pe teste numărate pe degete.
Adevărul este simplu și doare, ca orice adevăr: niciodată cifrele anunțate privind cazurile de infectare, respectiv ratele de incidență în urma cărora am suferit cu toții, nu au reprezentat situația adevărată. Nicăieri. Raportăm ca să mai bifăm o zi de muncă, după care plecăm liniștiți acasă și așteptăm ziua în care ne ridicăm salariile de la bancomat. Cam asta este marea luptă și acestea sunt câteva din motivele mari pentru care se adâncește și boala Covid, dar mai ales frustrările, depresiile, anxietățile, falimentele, lipsurile și tragediile noastre, pentru asta pierdem orice legătură cu o stare de normalitate pe care o așteptăm de peste un an. Două teste… un fel de “Două Lozuri” caragielești în care ne punem, mânați de conducători nepricepuți, speranțe deșarte.
