Alexandru Tamba
De multe ori auzim spunându-se despre unele persoane că au caracter sau că nu au caracter, în funcție de experiențele pe care le avem fiecare dintre noi cu respectivele persoane. Ce înseamnă să ai caracter?
Unii spun că insemnă să fii un om corect, cinstit, serios, să-ți respecți cuvîntul dat, să-ți asumi eventualele greșeli, pentru că, nu-i așa?, nu există om fără greșeală, oamenii să se poată baza pe tine în orice împrejurare etc. Am auzit de multe ori spunându-se despre unele persoane că nu prea au ele caracter, adică calitățile enumerate mai sus, dar li se poate ierta asta pentru că sunt foarte competente, foarte profesioniste. Oare poți fi competent, profesionist, fără să fii serios, cinstit, onest, corect etc.? Eu cred că nu. Nu, pentru că o persoană fără caracter nu numai că nu-i respectă pe cei din jur, dar nu se respectă, de fapt, nici pe el însuși. Cum poți să ai încredere într-o persoană fără caracter? Cum poți să te asociezi cu o asemena persoană? Cum poți să fii foarte bine instruit într-o profesie anume fără trăsăturile enumerate mai sus și care definesc caracterul? Lipsa sau prezența caracterului determină, alături de alte condiții, competența, profesionismul persoanei. Concluzia ar fi că trebuie ca societatea românească, școala în speță, să pregătească caractere. O societate fără un sistem educațional solid este sortită eșecului! Dar pentru asta avem nevoie ca educația să fie pusă pe primul plan de către noi toți!
