Tulpina dacică

Daniel Săuca

Motto: „Noua mutație ar fi fost detectată prima dată în România în luna mai a anului trecut și de atunci s-ar fi extins în alte țări ale Uniunii Europene. Cercetătorii chinezi au descoperit că tulpina românească este mai rezistentă la anticorpi decât varianta originală a COVID-19. «Suntem îngrijorați de cât de eficient va fi un vaccin în cazul tulpinii N439K. Prin urmare, ar fi indicat să monitorizăm prevalența acestei tulpini și dacă aceasta afectează cele mai vulnerabile grupuri de oameni», spunea cercetătorul Tyra Grove Krause, citată de TASS, o agenție de presă rusă. Pe de altă parte și tulpina britanică se extinde cu repeziciune în România” (cancan.ro).

Se putea să nu avem și noi o tulpină românească de coronavirus? Păi, numai brazilienii, sud-africanii sau britanicii să aibă? Să ne mândrim și noi cu ceva autentic românesc, tradițional, rustic, cu adânci rădăcini în istoria neamului… O tulpină cu rădăcini dacice, de-a dreptul. O tulpină cu bun-simț, domoală precum linia dealurilor transilvane, o tulpină binevoitoare, primitoare, care te invită în casă fără reținere și te pune la masă, o tulpină prin ARN-ul căruia să curgă faptele de vitejie ale strămoșilor, romanitatea, bisericile de lemn, Coloana Infinitului, driblingurile lui Dobrin și Hagi, notele de 10 ale Nadiei Comăneci, Nobelul lui Palade și viitorul Nobel al lui Cărtărescu, hidrocentralele lui Ceaușescu, Casa Poporului și Catedrala Mânturii Neamului… O tulpină cu simțul umorului, wikipedia a bancurilor neoașe și porcoase, dar și cu simț autocritic, tovărășesc, winrar al autostrăzilor lui Băsescu și al tuturor studiilor de fezabilitate de după 90…. Ce mai, o tulpină care ne face să exclamăm cu evidentă, nedisimulată mândrie patriotică, „Noi suntem români, în veci aici stăpâni!”, o tulpină cu auz muzical înnăscut, de pe vremea primelor glaciațiuni, când ceardașul încă nu făcea furori… Asta e, se putea să nu avem și noi o tulpină românească de coronavirus?