În acest an comemorăm 75 de ani de la trecerea în neființă al lui Petri Mór (1863-1945), autorul monografiei în șase volume a comitatului Sălajului (1901-1904). Prin prezenta doresc să aduc un omagiu memoriei acestei personalități marcante (comemorarea putea fi mai impozantă, dacă nu intervenea pandemia…). Scopul meu este să ne aducem aminte de personalitatea lui Petri Mór și, în același timp, să facem pași pentru cunoașterea reciprocă și apropierea româno-maghiară.
A venit la Zalău, la Colegiul Reformat, să studieze în anul 1870 tânărul Petri (Petrikás) Mór. Aici și-a dat bacalaureatul în 1881, și aici se va întoarce în 1886, în calitate de profesor. De aici, după publicarea monografiei sale, se va muta la Budapesta, dar menținând permanent legătura cu meleagurile natale și cu școala sa din Zalău. Credem că opera și viața sa merită să fie cunoscută, evocată.
Viața și opera lui Petri Mór
Petri Mór (1863-1945)
S-a născut la Sărăuard, în 11 iulie 1863 (atunci comitatul Solnocul de Mijloc, devenit comitatul Sălaj, astăzi satul aparține județului Satu Mare). Părinții: Petrikás László și Gúthy Teréz.
Studiile
Și-a început școala în satul natal, apoi a absolvit clasa I-a de gimnaziu ca elev particular (la fără frecvență) și restul de 7 clase de liceu la Zalău, la Colegiul Reformat.
Între 1881-1886 – studii universitare la Budapesta. Mai întâi a studiat științe ale naturii și matematică, apoi limba maghiară, limba latină, lingvistică comparativă, istoria artelor și estetică. În anii studenției mai lucra ca profesor corepetitor.
Începutul carierei didactice la Zalău
În anul 1886 a fost invitat de conducerea colegiului din Zalău la catedra de maghiară-latină, pe post de profesor auxiliar. Despre activitatea didactică a lui Petri Mór aflăm multe informații din anuarele colegiului: De exemplu, în anul școlar 1887-88: „Petri Mór profesor auxiliar predă l. maghiară în clasele V-VIII, latina în cl. a VI-a și a VIII-a. Prestudiu filosofic pentru cl. a VIII-a. L. latină pt. cl. I-a de la șc. de stat, diriginte la clasa a V-a.
În 1889 a obținut diplomă de profesor de liceu, și ca urmare a fost desemnat de către Adunarea generală a eparhiei reformate din Transilvania, din 5 oct. 1889, profesor titular la Zalău, în colegiul pe care l-a absolvit.
Continuarea carierei didactice, preocupări literare și activitatea publică a lui Petri Mór
Nu sunt mulți care știu că Petri Mór a fost cel care l-a convins pe tatăl lui Iuliu Maniu să-l trimită aici pe fiul său să studieze la Zalău. Ori tot el a fost și profesorul de limbă și literatură maghiară al tânărului Maniu, dar și al lui Ady Endre… Pe lângă activitatea didactică, atât la Zalău, cât și la nivelul comitatului Sălajului, a desfășurat o activitate deosebit de intensă și diversificată, îndeplinind și diverse funcții publice. A fost membru în Comitetul legislativ al comitatului, al consiliului orășenesc Zalău. Din anul 1887 a fost membru mirean în conducerea Protopopiatului Reformat Sălaj-Solnoc, reprezentant în Consiliul Eparhial al Episcopiei Reformate din Transilvania.
A fost membru în Societatea pentru Literatură din Transilvania și la adunările societății a prezentat mai multe poeme. Din anul 1894 a fost numit revizor școlar al comitatului Sălaj, și din acest motiv a renunțat la catedra din Zalău. Ca revizor școlar a desfășurat o activitate intensă (s-au construit școli noi în comitat). A participat la schimburi de experiență, în 1903 în Germania și în 1904 în România. Din anul 1897 a fost președintele Asociației Wesselényi.
În anul 1905 se va stabili la Budapesta, unde va fi numit funcționar în Ministerul Cultelor și Educației. Este autor sau redactor de manuale. Din anul 1921 este membru al Societății „Petőfi”, apoi lucrează din nou la minister, până la pensionarea sa, în anul 1924. Între anii 1929-1934 a fost directorul Casei Petőfi (Muzeul Literaturii Maghiare).
Pânâ în anul 1884 Petri Mór și-a scris numele de familie Petrikás, dar din anul următor își va scrie numele Petri. Este opțiunea lui, nu cunoaștem împrejurările exacte. Doar că și familia sa își va scrie numele sub această formă.
Monografia comitatului Sălaj
Opera principală a lui Petri Mór este Monografia comitatului Sălaj, în 6 volume publicate între anii 1901-1904.
Foarte succint vă prezentem cele 6 volume, ce nu pot fi ocolite, dacă vorbim de istoria Sălajului.
Volumul I. Istoria generală a comitatului Sălaj
Volumul prezintă constituirea comitatului, ce a avut loc în anul 1876 și, evident, evenimentele anterioare. Sunt descrise blazonul și sigiliul comitatului, dar și evenimentele istorice petrecute. Mai amănunțit sunt prezentate evenimentele din războiului curuților și revoluției de la 1848-1849, petrecute pe teritoriul Sălajului. Tot în acest volum este prezentat și trecutul familiei Wesselényi (ca familia cea mai cunoscută). De asemenea, capitole distincte ne prezintă bisericile și viața religioasă, învățământul, monumentele istorice, scriitorii sălăjeni, obiceiurilor populare, precum și date economice. O mulțime de litografii şi fotografii ilustrează volumul.
Volumul II. Cetățile. Proprietarii lor și istoria Zalăului
Acest volum este alcătuit din trei părți: prima ne descrie cetăți și castele; din a doua aflăm despre familiile mai importante care au avut domenii/posesiuni în Sălaj (fam. Bánffy, Báthory, Drágffy, Jakcs, Kemény etc.). Ultima parte ne prezintă istoria orașului Zalău.
Volumele III-IV ne prezintă satele și comunele Sălajului de atunci, ordonate alfabetic. Vol. III. literele A-K și vol. IV. L-Zs
În cazul fiecărei așezări ne prezintă originea (etimologia) denumirii, prima atestare și evoluția denumirilor, principalii posesori în decursul timpului și familiile mai importante, precum și personalități locale mai deosebite. Informații despre biserici și școli, hotarul, străzile, toponimia locală. Sunt pomenite chiar și localitățile dispărute sau distruse. E de remarcat că al doilea oraș al comitatului, Șimleu Silvaniei, este tratat împreună cu comunele. Și în aceste volume sunt multe ilustrații.
Volumele V-VI intitulate Proprietarii de domenii – familii, ne prezintă istoria principalelor familii sălăjene. De fapt, sunt prezentate toate familiile care au fost pomenite în documente medievale în această zonă sau care au avut legătură cu Sălajul istoric. În multe cazuri, chiar și arborele genealogic este prezentat, dar și multe documente sau fragmente din documente. De asemenea, și aici sunt publicate multe ilustrații, blazoane etc.
Despre familia Petrikás/Petri
Este foarte probabil faptul că familia Petrikás este de origine română. Iar un strămoș al lui s-a converitit la confesiunea reformată. (Petri Mór personal nu confirmă dar nici nu infirmă acest fapt). Un articol din revista Școala Noastră, din perioada interbelică, susține acest fapt (Daniil Graur, O necesară lămurire, Școala Noastră, nr. 9/1932). În articolul respectiv nu doar un strămoș al lui Petri Mór este acuzat de delapidare, dar însuși autorului monografiei i se aduc acuzații:
„Dr. Petri Mor a fost revizor şcolar al judeţului Sălaj, în Zălau. Fiind acesta scriitorul Monografiei judeţului Sălaj, s’a ferit să scoată în relief multe date preţioase asupra neamului românesc, pe care le-a avut la îndemână din diferite arhive publice şi particulare, conform spiritului de pe timpuri.”
Fără să intru în foarte multe amănunte, aduc doar unele argumente sau detalii din monografie, care infirmă faptul că autorul monografiei „nu a scos în relief multe date prețioase asupra neamului românesc”:
– La prezentarea satelor românești a publicat date statistice și ale confesiunilor românești în privința numărului de enoriași greco-catolici în special. Această confesiune era cea mai numeroasă în Sălajul de dinainte de 1918. Nu a falsificat statistici, ne dă date oficiale, precum și cifre din conscripții bisericești ale confesiunilor românești.
– În cazul așezărilor românești sunt transcrise fonetic nu doar denumirea localității, ci și numele de locuri din hotar, dealuri sau văi. Un singur exemplu, deși am putea reproduce sute de pasaje de acest fel, în cazul satului Rona: „Határrészei: Peringár, Dealul Mare = Gyálul Márë (nagydomb), Lunka (völgy), Piscuiu = Piszkuj (csúcs; a Rákóczi-hegyet hívják így az oláhok), Suvály.” Traducere: Părți din hotar: Peringar, Dealul Mare= Gyálul Márë (deal mare), Lunka (vale), Piscuiu = Piszkuj (culme, vârf; Muntele Rákóczi este astfel numit de vlahi (români). Și ar putea fi date multe alte exemple.
În privința bisericii greco-catolice din satul natal al lui Petri Mór (despre care susținea autorul articolului din Școala Noastră, că banii ar fi fost însușiți de un anume curator greco-catolic, Petricaș, în monografie Petri Mór scrie: „A gör. Katholikusok kőtemplomát Major Gergely, fogarasi püspök építtette 1773-ban.” În traducere: „Biserica de piatră a greco-catolicilor a fost construită de către episcopul de Făgăraș, Grigorie Maior, în 1773.” (este vorba de localitatea Sărăuard, de lângă Tășnad).
La subcapitolele unde descrie populația, obiceiurile, portul etc. face referiri numeroase la români. Dacă proceda cum se afirmă în articol, atunci nu era obligat să intre în detalii. Doar două fragmente în acest sens:
- Despre portul românesc scrie în mai multe locuri. Un exemplu din vol. I. pag. 680: „Az oláhnak hosszúszárú, a bokán összeköthető nadrága, a test felső részét borító tyeptár, a szumán, a hegyilakóknál a júhbőrből való kucsma dák öltözet”. Traducerea: „Valahii (românii) purtau pantaloni lungi, care se legau la gleznă, partea superioară a corpului era acoperită de pieptar, sumanul, la locuitorii din munți și căciula din piele de oaie este un port dacic.” Deci știe chiar asemănarea portului popular românesc cu cel al dacilor.
Tot la acest subcapitol sunt reproduse trei imagini cu porturile locale: prima cu portul maghiar din Deja, și alte două cu portul românesc:
Reproduce mai multe referiri și surse despre români, precum cea provenită de la un cărturar ardelean din secolul al XVII-lea:
„1662-ből gróf Bethlen Miklós írja, hogy van Erdélyben egy pásztornép, egy népfaj, mely emberemlékezetet meghaladó idők óta van hazánkban, mely a lakóhelyét képező mély völgyeken kívűl nem ismer más vidéket, sőt még Erdély többi lakosaival sem áll közvetetlen összeköttetésben. Mindmegannyi kis köztársaságot alkotnak. Falujokban fő a pap, ki bíró is stb. Öltözet az, a mi a trajánoszlopi dákoké.” Traducerea pasajului: „În anul 1662, contele Bethlen Miklós scrie că în Transilvania este un popor de păstori, care de vremuri de dinaintea memoriei omenești trăiește în țara noastră, care nu cunoaște alte locuri de trai decât văile adânci pe unde viețuiește, și nu se află în legături directe cu ceilalți locuitori ai Transilvaniei. Se constituie în multe republici mici. În satele lor preotul este șeful, care este și jude etc. Veșmintele lor sunt ca ale dacilor de pe Columna lui Traian.” Când scrie despre români nu este nici mai aspru, nici dușmănos și nici ironic, ci formulează imparțial…
– va urma –
László László
