Două Românii

Daniel Mureşan
Economia acestei țări în vreme de pandemie țipă de durere, pentru că politicienii zilei s-au așezat pe jilțuri pufoase unde nu ajung problemele întreprinzătorilor privați. Și te apucă disperarea când constați cu durere în suflet că singura soluție e să pleci din țară. Dar și cu plecarea asta trebuie să fii atent, că nu te mai primește oricine. Trist, foarte trist! Ni se întâmplă asta pentru că nu avem lideri politici. Avem un simulacru de clasă politică ce ne omoară încet precum cancerul, cu discursuri de care ne-am cam săturat. Zilnic ni se spune că mediul privat e în atenția guvernanților, dar nu se întâmplă nimic. Firmele se închid rând pe rând, cei ce lucrează la stat primesc tot feluri de bonusuri și ajutoare. S-au născut două Românii paralele. Una a bugetarilor care nu prea simte această criză pandemică, și una a privaților ce mai mult se târâie într-o economie haotică.
Totul e doar o zarvă politicianistă ce pentru orice eșec dă vina pe pandemie. E mizerie pe străzi, e mizerie în sufletele noastre, ne suflă vântul prin buzunare. Pe lângă disconfortul cauzat de restricțiile pandemiei, se naște o ură care dezbină tot. Începând de la președinte care mai tot timpul dă vina pe cineva, până la muncitorul de rând care se uită cu jind la bugetarul cu buzunarele pline. Iar pentru starea aceasta nu e de vină nici tânărul care nu a plecat din țară sperând că aici va fi cândva bine, și nici bugetarul care a avut șansa să găsească un astfel de serviciu. E de vină clasa politică. Toată! Care și-a dorit un electorat ce trebuie permanent să îi fie dator cu un vot. Un vot ca recompensă pentru un serviciu bun, pentru un ajutor social sau pentru o afacere reușită.
Săptămâna trecută s-a lansat cu surle și trâmbițe “Programul de granturi de capital de lucru de câte 2.000-150.000 de euro din Măsura 2 a schemei de ajutor de stat în valoare totală de 1 miliard de euro pentru redresare din criza COVID”. Nume pompos, regula: primul venit, primul servit. De fapt, a fost: primul pilos, primul servit! Joi, la ora 10, s-a dat startul. Procedura în sine (logare, încărcare documente, validare) dura cam 15 minute. Asta dacă nu se mai puneau ceva butoane colorate suplimentare care nu știai la ce folosesc. Suni la call-center să întrebi. Îi prinzi greu, asta e. Durează ceva. Dar totul e în zadar. În primul minut au fost validate vreo 500 de cereri. La început am crezut că s-a virusat sau a căzut sistemul. Nici vorbă! În primele 6 minute s-au validat 6000 de cereri și s-au terminat banii! Rar mi-a fost dat să văd o astfel de hoție pe față. E clar că oamenii de casă au avut roboți care au înregistrat cererile în timp record. Vă întrebați de unde au avut acei roboți? E simplu – de la cei din minister. De la cei care îți bat zi de zi joc de noi, ne amăgesc cu vorbe goale. Pur și simplu ne râd în față. Și, bineînțeles, seara a apărut Sică, cu ochii ca de sticlă, la televizor, spunându-ne ce mult ajută guvernul economia privată afectată de pandemie. Nici înjurăturile nu cred că-ți mai vin la gură. Doar scârbă și lehamite!
Așa că întrebarea cea mai simplă ce îmi vine acum în minte este dacă există la această oră în România, ascuns pe undeva, un politician care conștientizează în ce gașcă de șarlatani se află? Nu, m-am exprimat greșit. Toți știu în ce gașcă se află. Dar oare este cineva ce vrea să iasă din gașcă și să spună adevărul? Nu cred. Frăția hoților în România e făcută să dăinuie. Vă mai amintiți de Convenția Democrată și de specialiștii lor. Ăia erau mici copii! Acum guvernanții au împărțit țara între Liliput și Hoțescu. Iar Gulliver încă nu a ajuns pe aici.