Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Sălaj va demara la finalul acestei luni campania de vaccinare antirabică a vulpilor.
Vaccinarea antirabică orală a vulpilor se desfăşoară în zonele rurale, în apropierea localităţilor prin distribuire aeriană, dar și manuală la vizuine a momelilor antirabice, pe 33 de fonduri de vânătoare din judeţ. Potrivit reprezentanților DSVSA Sălaj în total vor fi distribuite 1500 de momeli, distribuire care va fi realizată de reprezentanţii fondurilor de vânătoare şi a reprezentanţilor din cadrul DSVSA Sălaj, sub strictă supraveghere. Vaccinul antirabic pentru vulpi nu se distribuie pe teritorii locuite, în apă (luciu de apă), pe drumuri publice sau în apropierea spaţiilor locuite din cadrul zonelor vizate. În acest sens în localităţile judeţului au fost distribuite materiale informative şi de avertizare pentru preîntâmpinarea unor evenimente nedorite. Campania de vaccinare a vulpilor face parte dintr-un program strategic privind supravegherea, controlul şi eradicarea turbării la vulpe în România, cofinanţat de Comisia Europeană. După finalizarea campaniei, se va evalua eficienţa vaccinării, prin examinarea în laborator a probelor prelevate de la animale împuşcate de vânători, pentru a se determina prezenţa anticorpilor antirabici postvaccinali. Pe parcursul ultimilor patru ani în Sălaj nu a fost înregistrat nici un caz de turbare la vulpe. De precizat este faptul că, momelile antirabice pentru vulpi sunt tablete (formă de floare), de culoare maronie cu miros puternic de peşte. Persoanele care intră accidental în contact cu vaccinul administrat vulpilor trebuie să li se administreze asistenţă de urgenţă, ca şi în cazul expunerii la un animal suspect de turbare.
Rabia sau turbarea
Potrivit medicilor de specialitate, rabia este o boală mortală care nu are vindecare, dar care poate fi prevenită. Muşcăturile şi zgârieturile de animale (câine, pisică, lilieci, dihori, vulpi, urşi, lupi sau orice animal cu sânge cald) pot fi periculoase chiar şi atunci când produc leziuni minime, străpungând pielea, care devine poartă de intrare pentru virusul rabiei. Boala poate fi răspândită de către animale prin intermediul salivei sau contactului cu ţesutul cerebral. Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor de animale sălbatice, dar şi domestice. Muşcăturile care afectează faţa, capul, gâtul sau mâinile sunt considerate cu risc crescut. Perioada de incubaţie a virusului rabic este de 4-6 săptămâni. Primele simptome care apar includ: durere şi amorţeală la locul muşcăturii, urmate apoi de simptomatologie vagă, care poate apărea în multe alte afecţiuni. Acestea includ: febră, tuse sau senzaţia de gât uscat, durere, arsură, mâncărime, furnicături și amorţeală la locul muşcăturii sau al expunerii iniţiale, durere abdominală, anxietate sau nelinişte care se accentuează şi poate evolua spre agitaţie extremă. Simptomatologia ulterioară este mai specifică şi poate include: perioade alternante de comportament normal şi comportament bizar sau neobişnuit (anxietate, halucinaţii, delir), frică de apă (hidrofobie) sau frică de aer (aerofobie), spasme musculare la nivelul muşchilor feţei, gâtului sau diafragmului, urmate de convulsii. Paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvoltă în cazul unei forme de rabie mai puţin obişnuită – rabia paralitică. Aceasta apare după muşcătura liliecilor vampir, iar simptomele sunt: fluctuaţii mari ale temperaturii corporale, a pulsului şi presiunii sangvine, coma, respectiv insuficienţa cardiacă şi respiratori.
