Ce-am avut și ce-am pierdut

Daniel Mureşan
Principalul lucru evidențiat de alegerile locale din Zalău a fost că PSD nu a murit. Este bolnav, dar nu a murit, poate chiar își revine. Și asta datorită lui Ionel Ciunt, care a avut de-a lungul celor patru ani o campanie de imagine bună. Uneori exagerată, făcută de personaje dubioase, dar în general a prins la un electorat de stânga semicaptiv. Nici nu era greu să performeze după un mandat PNL anost, fără viață. A continuat unele proiecte ale predecesorului, a început altele, pe unele le-a terminat, pe altele nu. Dar, trăgând linie, s-a zbătut, iar aceasta a contat mult în ochii electoratului. Bineînțeles că a contat și contracandidatul. Un cvasinecunoscut scos din joben de pseudoalianța PNL – USR Plus. Ciunt a mai beneficiat și de tunul electoral cu mărirea pensiilor cu 40%, pe ultima sută de metri, dar dincolo de asta, a umblat, a vorbit cu oameni, s-a fotografiat cu asfalt, cu fântâni sau cu flori.
La nivel de partid, PSD a luat cu 15% mai puține voturi decât Ionel Ciunt. Clar este o problemă la organizația municipală, numărul celor care au pus ștampila pe partid este mai mic decât la alegerile trecute cu 5 %. Pe undeva, de așteptat acest decalaj, colaboratorii lui Ciunt nefiind de calibru. Una peste alta, este evident că Ionel Ciunt a tras partidul după el. Oare va putea face acest lucru și peste patru ani?
PNL-ul a scăzut cu două procente față de alegerile precedente. Un 19%, mult prea puțin față de declarațiile de demolare a partidului roșu ce conduce municipiul. Un scor datorat nehotărârii de a avea un candidat viabil. Acum patru au făcut un fel de alba-neagra cu Căpîlnașiu și Valer Crișan. Pentru alegerile curente au tot făcut sondaje și ședințe. Aproape un an. Într-un târziu, l-au scos candidat pe Bulgăreanu, care după scurt timp a renunțat în favoarea lui Iordache. Iar despre lista de consilieri, ce să mai vorbim? Plină de nepotism, traseism și new entry. Un scor și o atitudine ce mă face să cred că municipiul nu e o prioritate pentru galbeni. E mult mai dulce “județul”!
Surpriza la municipiu este USR-Plus. Fără să fie prezenți acum patru ani la alegeri, au avut peste 18% din voturile zălăuanilor. Iar candidatul lor (într-adevăr, în alianță cu PNL) a obținut 30% din voturi. Aici însă se pune o întrebare: cine din alianță nu l-a votat, căci însumate cele două partide au avut aproape 40% din voturi. E clar că a fost un candidat nedorit de o parte din membrii alianței. Și atunci te aștepți să câștigi alegerile?
Nici la UDMR lucrurile nu stau pe roze. Au pierdut 4% față de acum patru ani, un procent îngrijorător având în vedere electoratul lor disciplinat. Pe undeva de așteptat, după fracțiunile apărute și pe fondul unor candidați eterni. Procentul este încă îndestulător pentru a negocia un viceprimar și un vicepreședinte, nu știm dacă va fi același lucru la alegerile viitoare. Mult trâmbițata reformă din partid se lasă așteptată.
La partidele mici, rezultatele au fost un adevărat dezastru. Față de alegerile anterioare, PMP a pierdut cinci procente, PNȚ aproape trei, ALDE trei. Poate pentru că liderii naționali sunt compromiși, iar cei locali au la activ traseism și multe eșecuri. Aici surpriza a venit de la un candidat independent necunoscut, Bogdan Ilieș, care a strâns aproape 2% din voturile zălăuanilor. Adică mai mult decât Partidul Ecologist și aproape cât Pro România. Este ușor de dedus că o parte din zălăuani s-au săturat de partidele ce doar promit, de liderii lor care la fiecare tur de scrutin îi găsești în alt partid. O lecție pentru non-performanța de partid, care în viitor poate fi mult mai dură.
Concluzia este, așa cum se spune în fotbal, că Ionel Ciunt și-a dorit mai mult victoria. Fiind președintele partidului, probabil că la alegerile viitoare va ținti spre un loc în parlament. Dacă are astfel de gânduri, atunci în acești ani are șansa să se debaraseze de balastul de colaboratori, să ia în oraș măsuri pe moment nepopulare, dar necesare. Rămâne de văzut.
Văzând rezultatele din această toamnă, impresia mea e că în viitor politica zălăuană nu va fi un marș triumfal, arătându-se numeroase provocări. Mulți sărbătoresc în aceste zile victoria, dar aceste momente de euforie vor fi urmate de o identitate politică negativă. Electoratul respinge tot mai mult partidele, acestea din urmă pierzându-și credibilitatea. E tot mai greu ca alegătorii să se identifice cu cauze de sacrificiu, când liderii partidelor au o moralitate îndoielnică și tot mai puțin dimensiuni eroice.