Fii curajos, dă-ți masca jos!

Nu știu câți dintre dumneavoastră au citit sau au aflat cum se vor desfășura alegerile din acest an. Desigur, în mare, regulile rămân aceleași pe care le știți de când lumea, inclusiv aceea că „dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”, așa cum spunea Mark Twain.

Câteva lucruri pe care le consider importante și grave deopotrivă, le-am găsit în hotărârea dată de autorități, una dintre regulile obligatorii ele fiind aceea că fiecare alegător trebuie să își dea masca jos în fața personalului din secția de votare.Da, ați citit bine. masca jos. În spațiu închis, în loc public, lângă alți 15 oameni prezenți într-o cameră de câțiva metri pătrați. Cum? Nu înțelegeți… sau nu se mai pupă turuiala autorităților, de la premier până la șeful DSU și președinte? Logoreea aceea pandemică, devenită obsesivă, agasantă, terorizantă, de zi cu zi și noapte de noapte? Turuiala care ne-a tocit creierii și timpanele prin care, de 20 de ori pe zi, suntem învederați că nu avem voie să renunțăm la mască atunci când suntem în fața unei persoane, într-un spațiu închis, în loc public? Păi da, nu se mai pupă. Dar, vorba aceea: ia mai dă-o în colo de lege, că doar încălcăm una și respectăm alta, totul pentru o cauză nobilă, nu? Ce dacă te îmbolnăvești sau crăpi, lucrurile bune cer mereu sacrificii! Serios? Bine, pa. Acum autoritățile tac ca șobolanii sub scenă. Ca să-i alegi pe ei, ca să le instalezi din nou comod fundurile în fotoliu, te expui celui mai mare risc din câte există, acela prin care te vei putea îmbolnăvi sau vei putea să mori – așa cum se moare, conform raportărilor, din cauza noului coronavirus, nu? – tu sau persoanele cu care vei intra în contact după ce vei respecta legea, respectiv îți vei da masca jos în secție.

Acesta este un motiv alarmant și serios pentru mulți, mai ales pentru categoriile vulnerabile, de a mai veni la vot. De ce n-ar funcționa și acum trâmbița autorităților, care ne-a băgat frica în vieți și pe noi în depresie, aceea că acest virus este extrem de periculos, groaznic de contagios și că da, se ia, se moare din cauza lui? De ce să-mi dau masca jos?  Nu mă interesează că o fac pentru ca cei din secție să mă recunoască. Nici pentru ca tu să ieși din nou primar sau pentru ca celălalt, care bălește la ciolanul județului, să iasă șef. Nu în condițiile acestea grave, grele, care ne-au dus viețile în marginea dezastrului multora dintre noi. Nu în condițiile în care din cauza acestui virus și a măștii pe care mă pui să o dau jos, nu mai am loc de muncă, nu mai am viață, nu mai am liniște. Nu am mai plecat în vacanță, copiii au luat-o razna acasă, disperați și plictisiți timp de șase luni cu așa-zis „școala online” – care dintre ei au apucat s-o facă… Nu pentru tine, care n-ai făcut mai nimic nici acum 12 ani, nici acum patru ani nici… niciodată. Nici pentru tine, care nu mai ai aer de cât turui promisiuni și gogoși, pe minut.  

Nu mă interesează, de această dată, distanța de 1 metru, nulă în cazul unui strănut care iese cu o viteză de aproape 20 km/oră și, conform oamenilor de știință, citez: „eliberează particule de salivă pe o distanță de până la cinci metri”. Să-mi dau masca jos? Ca să vă aleg, sub acest risc uriaș, tot de voi tocat zi de zi, propagat, băgat dincolo de orice limite firești, suportabile, în capetele oamenilor, până la obsesie? Mai mult, să zicem că nu strănut, nu tușesc, dar chiar și așa, dacă îmi dau masca jos, respir acolo un aer posibil contaminat. Cei din secție, la fel: dacă alegătorul vine bolnav la vot și habar n-are sau are, și totuși, vrea să voteze, că n-o fi foc. Nu sunt dispus să ma expun în acest scop. Nu vreau să ma mai sacrific pentru voi, am făcut-o vreme de 30 de ani, timp în care niciunul dintre voi n-a făcut-o pentru mine sau ai mei. Nu am curajul să merg pe urmă acasă, să merg la copii, la părinții și bunicii care stau mereu cu aceeași frică indusă mai mult sau mai puțin justificat de aceleași autorități. A, scopul scuză mijloacele? Interesul poartă fesul? OK, am înțeles. Doar că fesul ăsta murdar nu e al meu și nici al multora dintre cei care nu vor dori să accepte că uneori legea mai trebuie încălcată, respectând-o, anacronic, pe alta, chiar și pentru câteva secunde, că doar nu se face gaură în cer, până când aleșii neamului își vor vedea sacii în căruță. Totul pe spinarea noastră, pe riscul nostru. Mereu!

Situația este cenușie și în rândul personalului din secții. Mulți dintre cei care se angajaseră să slujească procesul electoral au abandonat corabia, pentru că, pe lângă riscul la care și ei se expun, acela ca un alegător să le strănute în nas exact când se săvârșește procesul de recunoaștere facială în secție, ei mai sunt supuși unui risc uriaș atunci când merg cu urna mobilă prin casele celor care solicită să voteze astfel. Nu contează că sunt la pat pentru că suferă de o luxație, o boală gravă sau, ați ghicit, coronavirus. Intri în casa omului, te duci la pat, îl pui să-și dea masca jos (da, da, recunoașterea facială) și cu toate combinezoanele și măștile cu care ești nevoit să te deplasezi din ușă în ușă, poate nu ești dispus să servești așa ceva. E alegerea ta și nimeni nu te poate oblige să faci asta. Prin urmare, informațiile pe care le avem sunt mai urâte decât vă puteți imagina, zeci de persoane au lăsat baltă procesul electoral din acest motiv, cu toți banii pe care i-ar fi câștigat de pe urma orelor interminabile petrecute în secții ori pe teren. Autoritățile și cei care au ținut, tremurând, cu dinții de aceste alegeri, își merită soarta cu vârf și îndesat. Pentru că în realizarea accesului la ciolan, expunând populația, copiii din școli și personalul la un risc major de îmbolnăvire, trebuie să știe că merită tot ce e mai rău în aceste alegeri. Și pentru asta, dar și pentru toate promisiunile neținute, pentru prefăcătoria și minciunile transmise de decenii, ca o ștafetă soioasă, de la unii la alții. Motivul principal pentru care nu voi merge la vot nu este acela că m-aș putea îmbolnăvi, riscul acesta există, practic peste tot. Aleg să nu mai votez pentru că nu am pe cine. Nu mai pot credita la nesfârșit oameni care s-au perindat, ciclic, la cârma noastră, indiferent din ce căruță politică au făcut parte, făcând, cu mici excepții absolut nesemnificative, nimic!

Mergeți la vot sau nu mergeți, faceți exact așa cum vă dictează conștiința și nu cum sunteți îndemnați, în cele agresive moduri posibile, pe toate căile. Ceea ce e important, cred eu, este să nu regretați decizia luată. Eu nu mai scap de regretul că de aproape 30 de ani votez de pomană. De data aceasta aleg altceva, anume să nu mai aleg. Desigur, unii vor câștiga, alții vor pierde, ceva se va alege – însă vorba oamenilor care, enervați și exasperați pe bună dreptate de aceste alegeri și de candidați, toți, fără excepție: să se aleagă fix ce se va alege, pentru că oricum, de luni, nimănui nu-i va păsa de noi pentru încă patru ani! „Oameni buni, purtați masca! Distanțați-vă social! Stați în case!” „Spălați-vă pe mâini! Nu vă îmbrățișați! Nu dați mâna! Nu vă apropiați!” Da, ați auzit asta de mii de ori și v-ați conformat. Doar că acum, când ceea ce vi s-a tot spus nu se mai potrivește cu ceea ce vi se cere la aceste alegeri, e timpul ca și cei în cauză care v-au mâncat, după alte porții de ani, încă un an din viață întru băgarea minților pandemice în cap, să-și asume, duminică, eventualitatea unei prezențe de doi bani la urne. O palmă pe care de altfel aproape toți cei pe care îi vedeți rânjind pe liste și afișe, o merită!