# Disperarea electorală atinge, în această ultimă săptămână, cote maxime. Cutiile poștale ale sălăjenilor s-au deformat sub teancurile de pliante și fițuici cu figuri zâmbitoare și promisiuni ce vor rămâne pe veci neîndeplinite; toate gardurile sunt decorate cu afișe care mai de care mai colorate, iluștri necunoscuți ne fac cu mâna și ne spun că, nu-i așa, totul va fi bine. Pulsul electoratului este însă, cu mici denivelări, unul sub formă de linie continuă. Aproape mort. Ceea ce recunosc mai puțin spre deloc cei puși să promită, este faptul că oamenii nu doar că nu-i cunosc pe nou – îmbrânciții pe listele electorale, cât mai ales că oamenii nu mai au încredere în nimeni. Și dacă ar vrea, tot n-ar avea în cine!
# Covidul a devenit frate cu sălăjeanul. Dacă nu putem scăpa de el, hai să nu-l mai privim cu ochi răi, scrâșnind din dinți pe sub mască – își spun mulți dintre noi. Zis și comis. Cei mai mulți dintre cetățeni intră în magazine cu masca plasată sub gușă; prin autobuze, nasurile sunt la vedere, unul tușește, altul strănută, dă-l în colo de covid; dacă nu ne-au îngenunchiat pe noi gloatele de politicieni care n-au făcut nimic de decenii, ce ne poate face un amărât de virus, mic și prăpădit, care nici la microscop nu se vede prea bine. Neglijența unora dintre noi ne va costa însă scump, pentru că, dincolo de interesele economice care aduc în viața noastră tot felul de vești apocaliptice, multe dintre ele neadevărate, acest virus există, se răspândește și se transmite.
