Oglinda lui, oglinda ei

Din fragedă pruncie am auzit de la bunica mea, iertate să-i fie păcatele,  expresia “Femeia este oglinda bărbatului!”. N-am înțeles niciodată de ce femeia, în mentalitatea oamenilor de rând, a multor semeni din jurul nostru, este mereu vinovată dacă ceva nu e în regulă. Este mereu judecată. Dacă soțul a ieșit în lume cu o cămașă necălcată, dacă copilul are unghiile netăiate sau haine murdare, dacă în locuință e dezordine sau mizerie, dacă frigiderul este gol și pruncii nu au mâncare gătită, dacă…. Exemplele ar putea continua. Eu nu sunt o gospodină desăvârșită și nici într-un caz nu sunt genul de femeie care își rupe din timpul în care face un ban în plus, pentru a insista, ore în șir, cu călcatul la dungă a cămășilor și pantalonilor bărbatului. Cred că există lucruri mult mai importante în viață decât o cămașă călcată perfect, lucru pe care, la urma urmei, îl poate face cu succes și un bărbat. Evident, e important să nu îl lași să iasă din casă chiar ca un bezmetic și să-i atragi atenția. Desigur, hainele trebuie să fie curate și cât de cât asortate. Cert este că femeia e totul! Fără ea n-ar exista nimic, fără ea n-ar exista viața, de fapt. Când spun asta mă gândesc la mama și la bunicile mele, copleșite de multe ori de gânduri și griji. Mergeau înainte de fiecare dată, uneori cu privirea în jos, alteori cu privirea-n sus cerând, parcă, putere de la divinitate. Cert este că prin orice le-a fost dat să treacă, au trecut și au mers înainte. Femeile, cele pe care le-am cunoscut și le cunosc, au mers mereu înainte. E suficient să privești în ochii ei, în ochii femeii și așa cum pe cărțile de vizită citim: “sales manager”, “general manager”,  “executive president”, “director” etc… așa putem să ne dăm seama ce fel de bărbați se află în jurul femeilor. În funcție de înfățișarea doamnei poți să citesti următoarele: “capabil”, “iubitor”, “supus”, “indolent”, “mitocan”, “mârlan”, “cocalar” etc… Totul este acolo, la vedere pe cărțile de vizită din viața lor! Nu am înțeles niciodată și nu voi înțelege de ce unii bărbați își înjosesc femeile, soțiile ori iubitele în public. Și o fac cu atât “profesionalism”, de parcă viețile lor ar depinde de asta. Ei nu realizează că atât timp cât își jignesc, chinuie fizic ori psihic, umilesc femeile, se umilesc și se desconsideră, de fapt, pe ei înșiși. Femeia din viața unui bărbat este propria alegere și dacă acesta își bate joc de ea, își bate joc de sine. Dacă este apreciată și iubită, femeia înflorește, iar acest fapt este valabil și viceversa. Poate și bărbații se întreabă de ce nu sunt și ei o carte de vizită a femeii. Oare, când o astfel de întrebare încolțește în mintea unui bărbat, nu e rodul vreunei vinovății? Poate… Da, ei categoric sunt! Reciproca este valabilă: “Femeia este oglinda bărbatului!” și “Bărbatul este oglinda femeii”. Aceasta este frumusețea unei relații, un sistem de oglinzi care trebuie să fie perfect sincronizat pentru a funcționa în armonie, pentru a reda, în final, o imagine frumoasă și curată a celor care privesc către oglinzile vieții.