Şcoala ce ne ţine la distanţă

Toţi ne dorim să învăţăm cum să învăţăm şi şă învăţăm din proprie iniţiativă….. dar oare câţi dintre noi reuşim…..?!
Ne îndreptăm către un învăţământ de genul copiază/inserează/salvează/trimite, opţiuni foarte molipsitoare, la îndemână şi foarte aproape de renumitul deja Google Classroom sau de alte platforme impuse, alese inutil sau nefuncţionale. Nici măcar noţiunile tehnice nu le mai folosim în limba română, noi spunem acum „a da share”, „a forwarda” etc., deşi există corespondenţi expliciţi în limba noastră. Să nu fiu înţeleasă greşit, lucrez on line de ani de zile, telepractica logopedică fiind o variantă folositoare în multe situaţii.
Militez şi pentru învăţământul cu creion pe hârtie chiar şi în varianta scenariului roşu, exclusiv on line. Cred că punem jos prea uşor creionul, stiloul, liniarul, conturul, creioanele colorate, eprubetele, pensula, compasul etc., instrumente ale căror valenţe educative sunt de neînlocuit. Vorbim de generaţii care au trecut prin mâna exigentă, atentă, structurată a unei învăţătoare, bazele copiilor noştri nu au fost influenţate în şcoala primară de utilizarea curentă a tehnologiei, lucru ce a permis dezvoltarea lor armonioasă, asimilarea de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, ce nu vor putea fi înlocuite sau îmbunătăţite doar prin apăsarea pe tastele computerului.
Sigur, câteve ore de informatică în clasele primare ar fi fost de folos în contextul on line şi nu numai, aşa că pornim practic de la zero şi nu avem alte variante decât să împrumutăm reguli, platforme de la alţii care deja au tradiţie în oferirea de servicii la distanţă.
Nu sunt împotriva generaţiei digitale, îmi plac şi filmele SF, îmi imaginez tot felul de scenarii ce vor să vină peste noi nu peste multă vreme, e evident că aduce viteză, îmbogăţirea cunoştinţelor, rezolvarea rapidă de probleme atunci când este funcţională şi organizată, în mediul şcolar necesitând, foarte important, feedback constant. Tehnologia evoluează năucitor, comunicarea la distanţă este fără îndoială un vis frumos devenit realitate.
În unele locuri din SUA, spre exemplu, şcolile se văd împotmolite de folosirea tehnologiei, învaţă pe platforme de tipul Google Classroom cu sarcinile, proiectele şcolare, au doar teste şi examene grilă, oferă texte audio în detrimentul citirii, Khan Academy oferă cursuri variate, astfel încât unii profesorii nici nu mai au nevoie să predea subiecte, rulează prezentări despre ecuaţii, războaie, literatură, şi din motiv că acestea sunt apreciate ca fiind de calitate, unii profesori evitând în acest mod eventuale erori în procesul de predare a cunoştinţelor. Elevii lucrează în CLASĂ folosind Google Classroom, dau teste on line, tot în clasă, iar directorii angajează specialişti în educaţie care să-i înveţe cum să revină la scrisul de mână, la citirea din cărţi, la teste cu răspunsuri elaborate, în scris etc. Acolo s-a ajuns la un soi de comoditate din partea elevilor mai ales, aceştia având totul la un „click” distanţa, copiind şi distribuind mai departe eventuale sarcini rezolvate, fără ca măcar să citească ceea ce distribuie. O altă grijă a şcolilor a devenit parolarea unor site-uri sau formularea unor întrebări pentru a obliga elevii să caute răspunsuri pe internet, să le compună adunând informaţii, nu doar să le copieze. Este o risipă de energie, o verificare constantă a ceea ce se distribuie pentru a evita copierea mot a mot. E greu să se întoarcă din drum acum, pot doar s-o ia pe alte căi cu generaţiile care urmează. Este dureros să vezi copii analfabeţi, elevi de liceu care scriu pe hâtie cu dificultate, dar au ceva competenţe tehnologice care totuşi nu-i ajută suficient să evolueze, să obţină performanţe, acestea fiind practic dezideratele învăţării.
Un alt amănunt atunci când folosim Google Classroom ar fi dispozitivul electronic, măcar să aibă tastatură standard, nu virtuală ca cea a tabletelor PC! Auzim cu toţii că întreaga ţară vrea să achiziţioneze tablete electronice (acestea nu au tastatură standard) pentru elevi, o piedică în plus pentru şcoala on line!
Harababura noastră on line în educaţie este evidentă şi din motiv că această abordare e aproape nouă, dar nu imposibilă, eu îmi permit să sper că vor exista cursuri on line de calitate şi că fiecare instituţie de învăţământ va avea la dispoziţie şi servicii educaţionale on line, constant. Putem să obţinem în timp un învăţământ la distanţă care funcţionează şi produce educaţie. Din nefericire, se cunoaşte faptul că folosirea excesivă a învăţământului on line a dus la rămânerea în urmă a elevilor. Activitatea de dobândire şi sedimentare a cunoştinţelor şi comportamentelor în vederea dezvoltării personalităţii are nevoie de intercţiune socială, de dezvoltarea deprinderilor de comunicare, motivaţie pentru învăţare, toate acestea fiind mai greu de realizat virtual.
Între timp propun să ne învăţăm cu nişte obiceiuri atunci când participăm la activitatea on line: opreşte telefonul, asigură-te că e linişte în jurul tău, că ai suficientă lumină, că ai la îndemă penarul, cartea şi ce-ţi mai cere profesorul, evită factorii distractori, adoptă o poziţie confortabilă în faţa dispozitivului şi fii punctual! Acolo unde nu se poate Google Classroom, la şcoala specială sau la grădiniţă, facilitaţi întâlniri on line cât mai multe, folosiţi timpul copiilor pentru a le citi poveşti, a învăţa cântece, poezii, a învăţa schimbarea rolurilor în comunicare, cu orice dispozitive au părinţii la îndemână. Pregătiţi materiale pentru copii, aveţi grijă să ajungă la ei şi oferiţi cât mai multă retroacţiune.
Învătământul on line ar putea deveni foarte răspândit şi e în stare să elimine competenţe ce le vom regreta cândva. Aceasta este îngrijorarea mea şi bineînţeles, perioada ce-o vom găsi cu toţii interminabilă până când vom beneficia de o şcoală on line organizată, structurată şi care să corespundă nevoilor copiilor noştri sau până când vom merge la şcoală aşa cum o făceam nu demult.
Prof. logoped,
Antonela Chezan