Nu sunt puține familiile care trăiesc drama dispariției unei persoane dragi, a unui membru de familie, fie că este vorba despre un adult sau un minor. Lucrurile sunt cu atât mai dramatice cu cât vârsta persoanei dispărute este mai mică. Anual, sute de persoane dispar în România, iar cele mai multe dintre ele nu sunt găsite, fiind în continuare pe site-ul Poliției – în bazele de date ale Evidenței persoanelor și la Punctele de trecere a frontierei. În Sălaj, conform datelor obținute de la reprezentanții IPJ Sălaj, în evidențe figurează 15 persoane dispărute, dintre care opt bărbați și șapte femei. Cel mai vechi dosar de dispariție este al unui zălăuan care, în data dispariției, în noiembrie 1999, avea 19 ani. Kozma Sandor a plecat în mod voluntar în Franța, spunând că vrea să se înroleze în Legiunea Străină, iar de atunci nimeni nu a mai aflat nimic de el.
Ce se întâmplă după anunțarea dispariției unei persoane
După primirea sesizării, poliția începe efectuarea primelor verificări, la domiciliul persoanei, la vecini, prieteni, locuri des frecventate de persoana dispărută, locul de muncă, școală etc. În primul rând este necesară confirmarea sesizării dispariției. Apoi, după confirmare, se caută informații care să dezvăluie anchetatorilor dacă persoana dispărută se află într-o situație de vulnerabilitate – lucru care agravează, în mod evident, situația. Se consultă Registrul Național de Evidență a Persoanelor, Registrul Național de Evidență a Pașapoartelor simple, a Permiselor de conducere. Se verifică bazele de date privind evidența cazierului judiciar, evidența persoanelor date în urmărire, a persoanelor care ispășesc o pedeapsă în penitenciar. Se recurge ulterior la activități suplimentare de verificare la locul dispariției, domiciliul sau reședința unde locuiește efectiv persoana considerată dispărută. Persoanele dispărute care se încadrează ca fiind într-o situație de vulnerabilitate vor fi căutate imediat prin efective sporite și acțiuni specifice. Dacă, dimpotrivă, nu par a fi într-o situație limită care să le pună în pericol viața, sănătatea, integritatea fizică vor fi căutate prin introducerea de semnalări și verificări în bazele de date, și, după caz, prin desfășurarea unor investigații suplimentare pe teren. Căutările efective pe teren se vor efectua abia după 48 de ore de la data confirmării dispariției.
Un prim pas este introducerea de semnalări în baze de date cu privire la persoana dispărută. Aceste semnalări se comunică la Evidența Populației. Poliția face investigații acasă la persoana dispărută, la locul de muncă al acesteia, verifică unitățile de primire a urgențelor din cadrul spitalelor, alte unități medicale, centre, cămine de bătrâni etc. Poliția cere sprijinul populației prin campanii de informare, prin mass media, pe site-ul propriu sau alte forme de comunicare on line. În anumite cazuri, când se stabilește că persoana dispărută se află într-o situație de vulnerabilitate, poliția poate efectua și o cercetare criminalistică la locul dispariției, la domiciliul sau reședința unor alte persoane suspecte că ar fi implicate. Se restricționează temporar zona, se prelevează probe și se pot folosi și câini special dresați pentru găsirea persoanelor. Se efectuează expertize sau alte constatări. De exemplu, în cazul în care este descoperit un trup neîsuflețit, se recurge la o autopsie sau, în cazuri specifice, la exhumarea. În urma acestei expertize se identifică persoana decedată și se constată dacă este sau nu chiar persoana dată dispărută. Persoana dispărută este căutată în teren, pe o perioadă de timp determinată. Pentru fiecare persoană dispărută se constituie un dosar al dispariției acesteia, iar dacă nu a fost găsită, procurorul și organul de poliție au obligația de a reevalua periodic, o dată la trei luni, informațiile și datele din acest dosar. Dacă persoana nu a fost găsită în termen de cinci ani de la data dispariției, iar activitățile de căutare au fost epuizate, dosarul se trece în evidență pasivă. Dacă persoana dispărută este minoră, dosarul trece în evidență pasivă după cinci ani de la data împlinirii de către acesta a vârstei de 18 ani.
Copiii fugari din centrele de minori intră la categoria dispăruți chiar dacă se știe locul în care au fugit
Există și cazuri de dispariții din centrele de minori. Minorii pleacă de cele mai multe ori în mod voluntar, din diverse motive, fie că vor să se întoarcă în familie, fie că au întâlnit o persoană de care s-au atașat sau pentru că nu acceptă condițiile și regulile impuse în centre. “Copiii și adolescenții care fug din centre motivează gestul în primul rând prin faptul că nu se pot adapta la un program ordonat, nu mai doresc să urmeze o formă de învățământ spunând ca le este prea greu. Unitățile de protecție a copilului nu sunt unități închise, copiii/tinerii merg la școală în comunitate, primesc ori de câte ori solicită învoiri în oraș, la prieteni și colegi sau doar pentru socializare în oraș, cei peste 16 ani lucrează în perioada vacanțelor școlare și sunt învoiți pentru a petrece timp în familiile naturale tocmai pentru a menține legătura cu familia. De asemenea, pentru fiecare caz colaborăm atât cu Posturile de Poliție din localitățile în care se găsesc Centrele de copii care merg împreună cu colegii noștri în vederea identificării acestora și readucerii în centru, cât și cu reprezentanții Poliției Sălaj cu care Direcția menține legătura atât online, în scris, cât și telefonic, ori de câte ori există vreo informație care este relevantă pentru aceste cazuri. Vreau să precizez faptul că în toate cazurile, managerii de caz împreună cu echipa multidisciplinară discută cazurile și încearcă să identifice problemele cu care se confruntă acești copii, de ce nu doresc sa rămână în centru, sunt consiliați atât ei cât și familia naturală pentru a găsi soluții pentru menținerea în centru sau reintegrarea în familie, încercând de fiecare dată să găsească și să selecteze cele mai bune soluții și cele mai avantajoase, pentru minor”, ne-a spus Violeta Milaș, directorul DGASPC Sălaj. Conform procedurilor în vigoare, în toate situațiile asistenții sociali și psihologii din centre discută cu copiii care manifestă dorința ori au tendința de tendința de a pleca din centre, se fac ședințe de consiliere, li se explică amănunțit care sunt riscurile la care se expun atunci când fug din centre. În România, 70 copii figurează în prezent pe portalul Poliţiei Române ca fiind dispăruţi. Cei mai mulți au vârste cuprinse între 12 și 18 ani. Ultimul caz al dispariției unui copil din Sălaj a fost cel al adolescentului Tudor Niream, caz care a fost închis în luna februarie a anului trecut în urma tragediei de la Vârșolț, acolo unde copilul a fost găsit fără viață, stabilindu-se că acesta s-a înecat.
