Patriotismul de fațadă

Daniel Mureşan

Ziua Drapelului, Ziua Imnului, depuneri de coroane sau tot felul de parade. Un prilej ca politicienii să își ia masca de oameni pioși și serioși – de fapt, acum aproape toți au mască, se camuflează mai ușor. Maximum o oră de smerenie, după care continuă metehnele de politician: minciuni, hoții, manipulări. Într-un an, la depuneri de coroane la Treznea, un ofițer și un politician, stând la coadă cu coroanele la mână, se înjurau de mame și sfinți. Când au depus coroanele, radiau de pioșenie, poate au scăpat și o lacrimă – deh, dădea bine la fotografi și cameramani. Tot la depuneri de coroane, de astă dată la Cimitirul Eroilor, doi directorași făceau inventarul curvelor la care au umblat. Zilele trecute, de Ziua Imnului, platoul din fața Casei de Cultură era plin de politicieni mascați, de parcă erau un fel de Ku Klux Klan local. Ciudățenia consta în faptul că erau înconjurați de un cordon de jandarmi. Care să fi fost rolul jandarmilor? Să-i apere de ouă sau roșii stricate venind de te miri unde, sau să nu care cumva să îndrăznească vreun muritor să cânte imnul cu ei. Mare dilemă!
Da, toți sunt mândri că sunt români, chiar dacă au copiii la școli prin țări străine, se oprează la nemți sau austrieci și își fac concediile la greci. Acușica vin alegerile, apar bannerele pline de tricolor și sloganuri patriotice. Urmează Ziua Națională cu defilare de fanfară și cântat o strofă din imn, căci restul nu le mai știu. Cu paradă de armată subdotată și cocarde tricolore la piept. Pioșenie, emoție, patriotism!
Patriotismul adevărat începe când îți pasă de aproapele tău, fără zarvă mare, mai ales de cel pe care nu-l cunoști în mod direct și nu rămâi indiferent la necazurile sau la lipsurile lui. Este atunci când faci ceva ca să schimbi lucrurile în bine fără să apari la televizor pentru asta. Patriotismul e atunci când muncești, când spui adevărul, când dovedești că ai cei șapte ani de acasă. E chiar simplu!
Pentru politicieni, patriotismul ar trebui să însemne nu să zici ceva, ci să faci ceva pentru ţara ta, să aduci un plus, şi asta nu printr-un discurs istoric exagerat sau cu cântece patriotice înflăcărate ce nu au nicio valoare şi miros a ipocrizie.
Patriotismul nu este strigătul în piața publică, bătutul cu cărămida în piept. Unul dintre cei mai mari patrioți a fost Emil Cioran, care a fost dur cu România, a criticat-o cum nimeni altul nu a făcut-o, dar a făcut-o din dragoste pentru țară!