# Bieții pensionari au ajuns să folosească și să refolosească măștile la nesfârșit. Căci, vorba aceea, omul după mască se cunoaște. Doi bătrânei urcau cu autobuzul pe Doja, zilele trecute, iar unul dintre ei avea masca aproape gri, pe la colțuri, de atâta purtat, pus și dat jos. Degeaba se răstesc autoritățile rupte total de realitate și îndeamnă la schimbarea măștii o dată la două ore, așa cum de altfel este firesc, acestea nu înțeleg că oamenii din această categorie bătută de soartă și nevoi chiar nu au bani să cumpere atâtea măști. Apropo, unde sunt ajutoarele promise pe acest segment? Cine a văzut vreo mască oferită celor nevoiași, prin programele acelea fantasmagorice trâmbițate de la Palat? Nimeni. Nu ne mai mirăm că și la noi cresc cazurile de covid și că cei mai vulnerabili rămân pe mai departe în imposibilitatea de a-și asigura, din cauza sărăciei, protecția salvatoare.
# La o formațiune loco nu prea se mai înțeleg membrii cu eligibilitatea pe liste. Cum o căruță vor să ajungă consilieri, ba la oraș, ba la județ, s-a cam lăsat în urma unei întâlniri cu sudalme și besteme. Cică doi bărbați de vază, așa cum se cred ei, erau gata să se ia la păruială pentru locu trei pă listă. Jeaba, țăranul tot țăran rămâne și după ce ajunge în funcție. Îl trădează mătreața de pe sacou, șosetele albe, dar și cele flaușate cu imprimeuri, pe care le poartă la costum.
