Daniel Săuca
Poate contează și ce cred scriitorii despre vremurile în care trăim. Vremuri nu prea faine. O recentă anchetă a revistei „Apostrof” despre pandemie e, pentru mine, un prilej de a vă transmite și gândurile unor intelectuali, scriitori importanți ai țării. Horia Bădescu: „(…) omenirea nu învață nimic din experiențele nefericite care i-au marcat istoria. Paradigma Orwell ar putea trimite în amintire empatia, căldura relațiilor inter-umane, fraternitatea, în beneficiul mult clamatei distanțări sociale, în sensul ei adevărat de stratificare a palierelor societății, nu în acela cu totul greșit folosit astăzi pentru distanțarea fizică de la vlădică până la opincă”. Ilie Rad: „Ceva se va schimba totuși! La multele spaime existențiale (războiul atomic, dezastrele naturale, războiul bacteorologic etc.) se va mai adăuga aceea că un alt virus, cu o altă «tulpină», va fi oricând posibil. Cu aceleași consecințe pe care le-a avut acest Covid-19. Aveam o încredere nemărginită în Cuvânt, care nu poate fi distrus de nimic. Dar dacă dispare ființa umană, dispare și Cuvântul…” Olimpiu Nușfelean: „Cum va fi totuşi viitorul sau ce va schimba acesta în viaţa noastră? Nu vedeţi cum, după vertijul pandemic de început, năuceala politică a revenit repede la normalul dezastruos bine-cunoscut? Minciună, corupţie, inginerii negustoreşti, bătălie subterană şi prostească pentru putere… pandemică… Sper să fim destul de înţelepţi, scriitori şi cititori, şi să avem grijă de puterea şi autoritatea literaturii!” Adrian Lesenciuc: „Mi-e teamă că, în afara efectelor economice pe care le vom resimţi, modificări importante în stilul nostru de viaţă nu vor apărea. Memoria socială este scurtă. Am sperat o bună bucată de vreme ca spălatul pe mâini – şi mă refer aici la actul fizic propriu‑zis – să rămână o bună practică din această perioadă. Dar spălatul pe mâini la români a rămas mai degrabă o practică a neasumării, a dezicerii. Ceva din ritualul lui Pillat din Pont, care s‑a spălat pe mâini în faţa mulţimii declarându‑şi nevinovăţia, s‑a transmis ca practică în societatea românească”. Pe lângă popi, psihologi și alți pisălogi, maneliști, ziariști frustrați, politicieni de toate felurile, nenumărați experți și alte categorii de oameni ai muncii cu băgatul în seamă, ar merita să ținem cont și de opiniile scriitorilor. Chiar dacă nu le citiți opera (integral). Cine știe, probabil și cei care sunt (aparent) cu capul în nori pot avea un sfat, o pildă despre cum să umblăm pe pământ…
