Minciuna – somnifer pentru populație

S-au trezit și autoritățile de la București să decidă, în cel de-al covid–nouăsprezecelea ceas informarea corectă și transparentă a populației privind infecțiile confirmate, existente la nivelul fiecărui județ. Ordinul care interzicea, la nivelul Prefecturilor, furnizarea de date concrete (numărul de bolnavi pe fiecare județ) s-a dovedit a fi unul total neinspirat, asta ca să nu folosesc termeni mai duri pe care i-ar fi meritat o astfel de decizie. În loc să lași reprezentantul Guvernului în teritoriu să informeze prin presă cetățenii, faci invers. Ascunzi. Oamenii și-ar fi luat măsuri urgente văzând că da, există pericol în fiecare județ, există cazuri, există riscul să ne îmbolnăvim și să și murim, fie că avem 30 sau 90 de ani, ordinul acesta ce ne amintește de palmarea informațiilor de interes cetățenesc,  de care aveam parte pe vremea comunismului. Să nu se mai dea, domnule, informații concrete, oamenii nu trebuie să știe! Ei bine, oamenii nu au știut, prefecturile nu au mai putut să anunțe – din cauză de Ordin – deși vă spun sigur că niciun prefect nu a considerat această decizie ca fiind una sănătoasă pentru comunitatea pe care o conduce! Dar, dacă e ordin, cu plăcere, vorba aceea. Zis și comis.

Nu s-a anunțat nimic, din 16 martie până în 2 aprilie, când și Sălajul s-a trezit pe stoc cu șase cazuri confirmate, dintre care unul în Primărie, ca să fie treaba oablă. Bucureștiul, prin cei care ne conduc, nu a înțeles faptul că România nu e Suedia, acolo unde cetățenii înțeleg pe loc ceea ce autoritățile spun, se conformează, respectă. La noi, doar dacă vezi vreun sicriu cărat de o mașină pe stradă, poate te ia cu friguri, în rest, dolce vita! Viața merge înainte și noi cu drag hălăduim prin magazine, prin parcuri, acolo unde și azi, grupuri de tineri se hlizeau și socializau, seniorii ies la plimbare în afara “programului” și așa mai departe. Toate acestea pentru că, nu-i așa, “în Sălaj e liniște și pace iar covidul nu vrea la noi, nu vine la noi”. Uite că a venit. Și ce-o să mai vină, în zilele care urmează. Asta înseamnă omul nepotrivit la locul potrivit. Asta înseamnă să iei o decizie al cărei efect este fix pe dos. Oamenii s-au panicat simțind ceea ce era evident, adică faptul că se ascund cifre. Nimic nu induce o panică mai mare decât să simți evidența, anume că se ascund informații care, dacă le-ai cunoaște, te-ar trezi. Și asta timp de peste două săptămâni. Nu vreau să mă gândesc câți oameni s-au infectat și la noi doar pentru că au gândit, așa cum era oficial (ne)transmis, că la noi nu există niciun caz. Noi am fost primii care am tras semnalul de alarmă și am demonstrat că sunt șase cazuri (joia trecută, n.red) iar mai apoi, după noi, au cedat și autoritățile și au informat după-amiaza ceea ce noi publicasem încă de la prima oră a dimineții.

În celălalt colț al tabloului pandemic național, nici președintele nu reușește să iasă din ineficiența-i deja proverbială, continuând cu niște măsuri pe timp de prăpăd care te lasă…mască! Deunăzi, în plină teroare pandemică și când dricurile se aliniau la morga Spitalului din Suceava, președintele s-a gândit că cea mai bună metodă de a combate eficient infecția care a îngenuncheat județul Suceava este să retragă o decorație acordată Spitalului (instituției în sine, nu vreunei persoane de acolo). Nu a fost decorat managerul, nu a fost decorată asistenta șefă ori liftiera, ci spitalul. Președintele Klaus Iohannis a semnat în 1 aprilie – ca într-o zi de legitimă păcăleală – decretul privind retragerea decorației conferite Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava. Situația de la Suceava, o nenorocire care a căpătat amploare în ultimele zile prin numărul nou de infectări și decese – asta i-a activat președintelui – dorința de a retrage o decorație. Spitalul e de vină, medicii sunt de vină, asistenții, bucătăresele, spălătoresele – toți au fost de vină în Spitalul Suceava fapt pentru care, decorația înapoi! Nu sunt adevărații vinovați… de vină – între care managerul (pus de PNL, evident, că doar n-a „brenduit” PSDul numirile politice în fruntea instituțiilor) plus restul din clică, ci nevinovații sunt vinovați. Răzbunarea aceasta – pentru că așa se vede, un soi de răzbunare – denotă nu doar aroganță și o răutate evidentă, cât mai ales înțelegerea minimală, aproape spre deloc, a situației prin care această țară trece și incapacitatea de a lua niște decizii într-o ordine sănătoasă și salutară. Toate acestea în care vedem bine cât de mult rău a făcut o numire politică la nivelul unei unități medicale de care depinde sănătatea unui județ. Și vedem bine că nici măcar un management militar, triplu, nu face față și nu reușește să scoată spitalul din Suceava din mizeria politică în care a fost băgat, cu consecințele pe care le vedeți acum pe harta coronavirusului. La fel e pe cale să se întâmple și n alte spitale, doar că otrava politică ajunge mereu în sângele celor nevinovați.

Președintele a pedepsit de pomană Suceava în felul acesta, săptămâna trecută, revenind tardiv după o zi cu niște oferte de bonusuri în euro pentru medicii care nici măcar nu ceruseră bani în plus, ci echipament de protecție în cantități suficiente ca să poată munci în condiții de siguranță pentru ei și familiile lor, cea mai înjurată, hărțuită, judecată și blamată categorie profesională în prezent, de către societatea românească – pătura imbecilă. Retragerea acestei decorații date, de altfel, pe deplin merit acestui spital, la vremea respectivă, era ultimul lucru care trebuia făcut acum; ar fi fost vreme dacă tot s-ar fi decis în final că este o decizie dreaptă (nu este, în opinia mea), toate acestea după ce am fi trecut de teroarea pandemică ce nu a ajuns, deocamdată, nici în curba critică. Președintele țării nu a înțeles că dacă a avut un manager catastrofal, pus tot de partidul său, spitalul din Suceava nu trebuia umilit, pus la colț altfel decât se găsește prin logica geografică – pe harta țării.