În goana după orice formă de protecție, salvare ori aprovizionare disperată în urma pandemiei care a lovit Pământul în “plex” noi, cei în putere, uităm de multe ori de cei grav afectați de această situație. Uităm că de multe ori noi nici măcar nu suntem afectați de ceva concret, ci doar de gândul că am putea fi atinși de rău. Este vorba despre vârstnicii singuri, fără copii, nepoți sau fără copiii ori nepoții lor alături. Vârstnicii fără rudele care să le poată fi aproape, singuri în calea coronavirusului și a efectelor acestuia asupra vieții lor de zi cu zi. Deși aceste persoane care, după ce și-au încheiat misiunea socială și familială, au căzut așa cum se întâmplă la noi, într-o cruntă uitare și trăiesc greu de pe o zi pe alta și în condiții normale. Acum, când Ordonanțele ne-au baricadat în case și au golit rafturile magazinelor viața lor devine în multe cazuri un calvar. Lăsând la o parte faptul că ei sunt primele victime ale acestui virus nenorocit, seniorii în general dar cei singuri și fără ajutor (de peste 65 de ani, cum scrie în lege) în special, sunt țintuiți în case și nu pot ieși să își cumpere o pâine sau o sticlă de ulei din motive ce s-au înmulțit față de cele care existau oricum în normalitate și care le făceau viața grea.
Unii nu pot fizic să se deplaseze; alții nu mai au bani, nu pot ajunge în micile magazine sătești, în farmacii, pe la bănci sau la Poștă. Dincolo de toate celelalte nevoi pe care și ei le au, dincolo de orice drum care și pe ei îi presează, imposibilitatea de a ajunge să-și ia niște alimente devine pentru mulți o problemă vitală. Se știe faptul că Primăriile trebuie să întocmească de urgență liste cu oamenii aflați în această situație, liste care nu trebuie să rămână dosite într-o mapă cu șină, ci trebuie scoase la aer, în teren, ținute în mâini de angajații care trebuie să pună urgent în aplicare un plan de ajutorare a acestor persoane.
Nu vreau să amintesc din nou, pentru că îmi crește tensiunea, de prevederile legislative ce ne-au fost băgate în ureche atunci când am mai sunat la câte o primărie. Legea spune că Bucureștiul, prin Direcția de Evidență a Persoanelor, întocmește aceste liste pentru fiecare UAT. Așadar, Capitala trebuie să ne transmită câți bătrâni care riscă să moară de foame sau din lipsă de medicamente avem în comune și satele acestora – lucru inexistent în bazele de date, oameni buni! Pentru că o bază de date conține un CNP, data locul nașterii etc, DAR nu va anunța niciodată că bătrânul respectiv are copiii plecați în Italia ori Spania și că el este singur pe lumea asta! Mai mult, cine ar putea crede că Bucureștiul se va mișca suficient de rapid și va trimite fiecărei primării dintre cele aproape 3.200 de orașe și comune câte sunt în țară aceste liste, în timp ce primarii, deși știu ori trebuie să știe care e situația în ograda lor, așteaptă aceste confirmări să vină de la centru. Teatrul absurd e la el acasă. Dragi primari, faceți singuri, de urgență, aceste liste.
Nu vă anchetează nimeni, nu vă leagă nimeni! Faceți listele, oamenii aflați în această situație nu sunt atât de mulți, iar orice întârziere ne poate costa scump. Îndrăznesc să mă bag și unde nu-mi fierbe oala, anume între consilierii locali și să-i rog frumos să facă propuneri urgente în ședințe extraordinare, „de îndată” – cum știm că se numesc, prin care să fie alocate fonduri din banii fiecărei primării pentru a cumpăra acestor oameni amărâți și fizic și sufletește câte un pachet cu câteva produse alimentare de bază și altele de strictă necesitate. Este imperios necesar și cu caracter de extremă urgență această inițiativă! Se pot cumpăra, cu sume mici, să zicem 100 de lei, două sticle de ulei, două pachete de făină, două de mălai, câteva conserve de pește și pate, un bulion, două pungi de paste făinoase și câteva pachete de biscuiți sau napolitane – bătrânilor le plac foarte mult dulciurile și nu sunt deloc pretențioși! Dacă cineva vă spune că faceți campanie electorală în acest fel, treceți pe lângă ei ca și când n-ați auzit.
Dacă puteți fi mai darnici, le puteți lua acestor oameni și un bidon de săpun și o sticlă de spirt sau dezinfectant, câteva măști, un pachet cu hârtie igienică, pentru că mulți nu își mai pot permite aceste produse sau nu se pot deplasa să le cumpere, mai ales cele absolut necesare în această pandemie. Cei care le bat la porți îi pot întreba și dacă mai au medicamente și, cu o listă, se pot duce la farmacii să le cumpere măcar pe cele de urgentă necesitate, cum ar fi cele pentru hipertensiune, diabet sau afecțiuni cardiace. Nu-i uitați, nu-i lăsați deoparte, nu vă amintiți de ei așa cum se întâmplă în vremurile bune, când unii dintre voi le bateți la porți cu pliante, pixuri și calendare inscripționate pentru că păcat mai mare ca acesta nu cred că există. Nu așteptați să facă Bucureștiul ceea ce fiecare dintre noi, în primăria noastră, trebuie să facem pentru bătrânii noștri, în special pentru cei care nu mai au pe nimeni lângă ei în afară de un câine ori o pisică. Zilele sunt lungi pentru ei, par și mai lungi mai ales acum când nimeni nu le poate veni la poartă. Ei așteaptă în tăcere și niciodată nu vor îndrăzni să ceară: cei mai mulți nu vor telefona la numerele pe care le-ați pus la dispoziție și le-ați afișat pe Facebook, pentru că nu au curajul să facă asta, nu au internet, nu au ziare, mulți nici nu mai văd tot ce apare pe ușile primăriilor sau la televizor. Fiți voi – primari, viceprimari, secretari și consilieri – cei care îi căutați și faceți asta acum.
Dacă aveți părinți pe Pământ cărora le aveți grija, îi faceți fericiți când văd că sunteți oameni de ispravă mai ales acum, mai mult și mai bine, în momente de grea încercare pentru toți. Iar cei care nu mai aveți părinți aici, ci acolo, în lumea aceea mai bună, fiți însuflețiți de gândul că ei vă privesc de Sus. Vă văd bunătatea și zâmbesc, mândri de copilul pe care l-au făcut om mare. Amintiți-vă că și noi vom fi cândva la fel ca ei, dar poate vom prinde vremuri mai bune și nu uitați că nimic nu e mai mai trist decât să fii un bătrân singur care vede, mai ales în aceste zile, doar spatele celor pe care i-a ales.
