Zvonoteca

# În plină criză mondială de coronavirus și în pragul adevăratelor probleme care ne așteaptă în Sălaj din această cauză, Împărăția municipiului, prin mâinile ridicate ferm, la vot, ale consilierilor locali, au dat aproape 100.000 de euro voleiului sălăjean, oricum mort de fel și inexistent în orice competiție care va urma în lunile următoare, competiții și ele, inexistente. Dacă baza solicitării acestor bani era constituită, în luna ianuarie, pe rațiuni de participare la cupe visate și sperate (visuri spulberate ulterior) pentru că municipalitatea nu a dat acești bani, s-a revenit acum, în șoaptă, cu solicitarea aceleiași sume, având însă motivația schimbată la 180 de grade. Pentru că nu mai există competiții și oricum voleiul sălăjean e în groapă de mult, s-a mers pe „dați-ne această sumă modică pentru achitarea facturilor, utilităților etc”. Totul propus, votat și aprobat, cu câteva voci contra care oricum nu au contat, într-o extraordinară de Consiliu local. Nu avem nimic cu nimeni, sportul e necesar iar echipele zălăuane, desigur, au nevoie de bani pentru a supraviețui. Dar, având în vedere această situație absolut sinistră care ne așteaptă, faptul că spitalul urlă că n-are halate, n-are dezinfectanți, mănuși, suntem vai de capul nostru și nu avem, deocamdată, niciun caz în Sălaj, oare aceste cheltuieli erau chiar necesare și justificate acum? Întrebăm doar, fără să acuzăm pe cineva… Pentru că orice bănuț, orice sumă, ar trebui acum bine economisită sau investită în lucruri de care, în final, va depinde sănătatea noastră. Dacă nu chiar viața unora dintre noi. Toate aceste măsuri luate fix DE ÎNDATĂ. Așa cum a fost și ședința de CL de zilele trecute, săvârșită în șoaptă și cu toate ușile închise.

# Jos pălăria pentru extrem de puținii comercianți din Zalău care, în aceste vremuri deosebit de grele pentru toți înțeleg că specula și lăcomia sunt lucruri nu doar nedemne de o ființă umană, ci chiar acțiuni pe care viața ți le aduce precum un bumerang înapoi în capul tău. Mai mult decât atât, plecăciuni în fața acestor oameni puțini, foarte puțini, care fac atât cât pot reduceri la prețuri (uneori chiar de 25 la sută, așa cum este cazul unei patroane care livrează mâncare în regim catering și care a redus substanțial toate prețurile la produsele pe care le livrează). Desigur, e afacerea fiecăruia, banul fiecăruia – nimeni nu trebuie judecat. Dar ca să vinzi o sticluță de 100 ml gel dezinfectant cu 38 de lei, spirt medicinal la 25 de lei, un pachețel de 7 grame de drojdie cu 10 lei și alte produse la suprapreț, nu doar că te descalifică din calitatea de om, dar te va face să pierzi înzecit în scurt timp, pentru că viața te pedepsește pentru lăcomia ta. Vă mulțumim tuturor celor care înțelegeți că omenia, mai ales în aceste vremuri, înseamnă aur. Cu siguranță voi veți fi și cei care, în final, vor supraviețui în mediul de afaceri și vor fi pe viitor “ceea ce au fost și mai mult decât atât”.