Ana Berar
Îmi place începutul de martie. Pentru că începe să se simtă primăvara, să plesnească mugurii, să înflorească ghioceii. Și să fim sărbatorite noi, femeile. Tot mai mult percep începutul lui martie ca pe o sărbătoare. Pentru că orașul se umple de tarabele cu mărțisoare, pentru că e animație și flori, multe flori. Ani la rând nu mi-am pus niciun mărțișor la rever, mi se părea pueril. Dar de câțiva ani am revenit la obiceiul copilăriei și unul, doar unul, poate primul care se nimerește, poate unul mai special îmi împodobește gulerul. Ba mai mult, pun și o mică brățară pe care o port câteva zile, ca pe o mică amuletă care-mi aduce primăvara.
Nu știu când a început moda de a ne felicita între noi, femeile. Nici nu știu de la ce o fi pornit. Poate de la teama că bărbații din viețile noastre vor uita de noi. Poate dintr-o solidaritate feminină sau poate pur și simplu e un bun prilej de a lua legătura cu prietenele cu care nu am mai vorbit de mult.
Nu știu cât de mult iubesc barbații începutul de martie, dar sigur-sigur vânzătorii de flori jubilează. E vremea lor. 8 Martie oferă un spectacol al străzii ca nicio altă zi. Pentru că oriunde te uiti vezi femei cu flori la mână. Femei zâmbitoare, radioase, frumoase. E ziua noastră și trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă a ei.
Anul acesta însă e special. Pentru că e probabil prima oară când ne vom întreba atunci când colegul de birou ne va dărui o floare ”să-l pup sau nu?”. Că au venit virușii peste noi și nu știm cine o fi purtător și cine o fi sănătos. Să dau mâna cu cel care mi-a oferit floarea? Așa, ca și când închei o afacere? Pare mai safe, mai ales că dup-aia mă pot dezinfecta. Să mă îmbrățișez cu fetele cănd ieșim în oraș? De fapt întrebarea este, mai ieșim în oraș? Mai mergem la cheful firmei? Căci parcă am auzit în biroul de alături pe cineva strănutând.
Of, ce vremuri am ajuns să trăim. Vom ajunge să ne facem listă cu cine ne-am întâlnit, cât de tare ne-am apropiat de unii sau de alții… Ne e frică să călătorim sau să mergem la teatru, sa ne lăsăm copilul să se apropie de alții. În funcție de canalele de pe care îți iei informația și de cât ești de influențabil, poți să te îndrepți direct către o formă de paranoia.
În funcție de momentele zilei, oscilez de la un pesimism moderat către un optimism curajos. Poate chiar inconștient. Încă aștept 8 Martie, încă îmi doresc flori și îmi doresc să simt atmosfera specială pe care o aduce ziua aceasta cu ea. Aș vrea tare mult să reușesc să ramân normală. Sper să îmi iasă!
