Treizeci de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 (IV)

Argument: Cred că la trei decenii de la Revoluţia din Decembrie 1989 – revoluţia ce ne-a scăpat de dictatura comunistă – se cuvine să ne aducem aminte ce şi cum s-a întâmplat în acele zile şi săptămâni. Mai ales că după 1989 şi în acest domeniu au existat foarte multe intoxicări, autojustificări-justificări şi manipulări.

22-25 decembrie 1989: principalele evenimente de la fuga Ceauşeştilor – până la execuţia lor

Trei zile au fost de la fuga cuplului Ceauşescu din sediul Comitetului Central şi până la executarea lor din 25 decembrie, zile încărcate de evenimente şi de confuzie. Centrul de putere a devenit Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN) susţinut de noua conducerea a armatei, unde un rol determinant l-a avut generalul Stănculescu.
În urma impulsurilor (indicaţiilor) primite de la Bucureşti, şi în teritoriu (mai întâi în judeţe, apoi şi în oraşe şi comune) pe baza acordurilor şi propunerilor locale s-au constituit FSN-uri locale. Acestea au avut în componenţă de regulă personalităţi locale mai cunoscute, active pe 22 decembrie, intelectuali locali, eventual persoane mai puţin compromise din linia a doua a partidului, reprezentanţi ai bisericilor, armatei etc. Aceste organe aveau rol decizional pe plan local (cu aprobarea centrului sau fără), ori doar rol administrativ-executiv.

Soarta finală şi procesul soţilor Ceauşescu

În după amiaza zilei de 22 decembrie cuplul Ceaușescu a fost reţinut la Târgovişte, mai întâi de miliţie şi apoi transferaţi la o unitate militară. Vestea arestării lor este anunţată la televizor spre seara. În perioada 23-25 decembrie sunt deţinuţi într-o cazarmă, şi se pare că de mai multe ori unitatea militară a fost atacată de către „terorişti”, sau cel puţin aşa s-a insinuat. La 24 decembrie s-a constituit un tribunal militar special, care va decide sorta lor:

Hotărîrea CFSN privind instituirea Tribunalului Militar Excepţional
Hotărîre
Consiliul Frontului Salvării Naţionale din România, constituit prin voinţa poporului român la 22 decembrie 1989, ca organ suprem al puterii de stat;
Având in vedere faptele deosebit de grave săvârşite de cetăţenii CEAUŞESCU NICOLAE şi CEAUŞESCU ELENA, destituiţi din funcţiile de stat şi politice prin acţiunea revoluţionară a maselor populare;
Constatând că aceştia au organizat din timp şi au dirijat o serie de acţiuni ostile, îndreptate împotriva poporului român,
Hotărăşte:
1. Instituirea unui Tribunal Militar Excepţional, care să procedeze de urgenţă la judecarea faptelor comise de CEAUŞESCU NICOLAE şi CEAUŞESCU ELENA. Urgenţa este impusă de dorinţa, în acest sens, a tuturor cetăţenilor cinstiţi ai României;
2. Tribunalul Militar Excepţional va judeca această cauză în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ce priveşte procedura şi dreptul material penal;
3. Acest tribunal va fi alcătuit în componenţa stabilită de legea pentru organizarea judecătorească în vigoare, urmănd a se asigura întocmai dreptul de apărare al făptuitorilor.
Preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale
ION ILIESCU
Bucureşti, 24 decembrie 1989.
Pe la prânz în ziua de 25 decembrie, cu un elicopter al armatei va sosi la Târgovişte Tribunalul militar de la Bucureşti, care va face o judecată sumară pe baza următoarelor capete de acuzare:
Capetele de acuzare împotriva lui Nicolae şi Elena Ceauşescu formulate de Tribunalul Militar Excepţional
1. Genocid – peste 60.000 de victime;
2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat;
3. Infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor clădiri etc.;
4. Subminarea economiei naţionale; La aceste capete de acuzare a fost adăugat fără nici o explicaţie, de către conducerea CFSN, a unui al cincilea punct, care a fost mai intăi citit la Televiziune şi apoi publicat în Monitorul Oficial:
5. Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse la bănci străine.
Pe baza acestor capete de acuzare s-a desfăşurat procesul în faţa tribunalului respectiv. Cuplul Ceauşescu nu a recunoscut autoritatea tribunalului şi nu a dorit să facă recurs la vestea aflării condamnării lor la moarte.
La puţin timp după condamnare, au şi fost executaţi în curtea unităţii militare din Târgovişte, de unde cadavrele lor au fost transportate cu un elicopter la Bucureşti şi acolo vor fi în înmormântaţi în mare secret, în Cimitirul Ghencea…

Organizarea noului sistem politic şi de stat postdecembrist

Cum reiese şi din documentul mai sus citat: CFSN îşi arogă puterea din stat: „Consiliul Frontului Salvării Naţionale din România, constituit prin voinţa poporului român la 22 decembrie 1989, ca organ suprem al puterii de stat;…”
Apoi CFSN va funcţiona cu rol legislativ, va numi şi un nou guvern (în locul vechiului demis), va emite legi, decrete, chiar cu caracter constituţional. Modifică şi numele ţării din Republica Socialistă România în România, cum este şi acum. Sunt abrogate legi, decrete, acte şi normative ale vechiului regim.
Deoarece după 22 decembrie în capitală şi în mai multe oraşe se mai trage, cad morţi şi răniţi. În confuzia generată de psihoza de “teroriştii” trag militarii, şi chiar unii civili sau revoluţionari. Noile autorități de mai multe ori decretează încetarea focului în toată ţară. Astfel, în data de 24 decembrie 1989, CFSN adoptă măsuri excepţionale: încetarea completă a focului pe întreg teritoriul ţării; predarea armamentului aflat în posesia civililor către unităţile militare; integrarea unităţilor Ministerului de Interne în structura Ministerului Apărării Naţionale. Însă se va mai trage pe alocuri până prin 28 decembrie, e drept că după executarea soilor Ceauşescu cu mai mică vehemenţă…
La 26 decembrie 1989, Petre Roman este numit în funcţia de prim-ministru al Guvernului României, prin decret al CFSN. Guvernul va fi completat în zilele următoare, anterior sfârşitului anului se va constitui şi îşi va ţine şi prima şedinţă, preluând guvernarea ţării din mers…
Noul regim din România va fi privit şi primit cu simpatie din exterior şi recunoscut pe plan internaţional. Mai întâi de statele vecine, apoi şi de mai departe vor începe să trimită în România ajutoare: medicamente şi articole de strictă necesitate (alimente, haine), dar şi alte produse tehnice, necesare în diferite domenii. După anunţarea desfiinţării sistemului monopartinic, se începe organizarea de diverse partide, iar foarte urgent vom ajunge la o “inflaţie” de partide. Şi societatea civilă se organizează după deceniile dictaturii. Un alt aspect foarte colorat şi valoros, care a fost vizibil chiar începând din decembrie este renaşterea presei libere din România…

Încheiere şi unele concluzii-sugestii:

Cu toate enigmele sale, evenimentele din decembrie 1989 se pot numi REVOLUŢIE: regimul naţional-comunist (chiar neostalinist) al clanului Ceauşescu a fost doborât. Libertatea politică, a cuvântului, a călătoriei etc. au fost redobândite în România.
Datorită faptului că după fuga Ceauşeştilor au fost mai multe răniţi (2245 din totalul de 3352) şi morţi (942 din totalul de 1104), decât în intervalul 17-22 decembrie, spune ceva, şi cred că se justifică un Proces al Revoluţiei, care să facă măcar o reparaţie morală, dacă nu şi juridică necesară.
O altă idee, care sunt convins că va fi contestată, ar fi o propunere: ziua de 22 Decembrie să fie proclamată sărbătoare naţională.
Deoarece Revoluţia din 1989 a început la Timişoara a început sub semnul solidarităţii româno-maghiare, sugerez că această ocazie, şi în fiecare an aniversarea Revoluţiei să aibă şi un asemenea aspect, o asemenea tentă.

László László