Daniel Mureșan
Greu, foarte greu a trecut luna decembrie. Încă din noiembrie magazinele s-au umplut de steluțe, de moși care de care mai caraghioși. În parcul central, în ieslea biblică au apărut Albă ca zăpada și piticii citadini. Puștii cu trotinete și biciclete șușoteau că la anu’ sunt așteptați Batman și Spiderman. Pariurile se făceau pentru partea ieslei în care vor fi puși.
Pe facebook a fost o revărsare de urări grandioase, alea cu fie ca… , alea de buni creștini – fără nici o tresărire că tot anul au fost hoți și mincinoși, porci înjunghiați și brazi în culori cât mai țigănești. Cică să fim mai buni. Baiul e că suntem tot mai răi. Dar, ce nu face omul pentru un like pe facebook.
Toată lumea alerga, platouri, curățenie, revelion la Brilliant, costume, cumpărături la mall, promisiuni neîndeplinite, proiecte grandioase, icoane toate la fel, colinde și colinzi. Toate făcute mecanic, într-un tăvălug emoțional fără pauză, fără respirație. Dar nu ne-am oprit să ne uităm în oglindă, nici măcar în toaleta noului mall, un fel de Mecca suburbană. De frică de ce am fi putut vedea – răutate, dorință de căpătuire, superficialitate, impostură. Ne ascundeam de oglinzi printre listele de cumpărături, printre rafturile burdușite cu chinezării, printre chipurile false și zâmbetele de complezență.
A, era să uit de începutul lunii. Când cu toții eram tricolori, români, cei mai frumoși și mai deștepți, dar cu neamurile plecate prin toate zările.
A trecut luna când am postit pe facebook, am fost cei mai buni creștini călcându-ne în picioare la cumpărături sau înjurând în trafic cu iconița la oglindă. Dar totul a fost în regula când ne-am întors pe la casele noastre și am postat o icoană făcătoare de minuni pentru a fi mai buni, mai generoși. Bineînțeles, cu nelipsitul Amin!
Totuși, e bine că a trecut. Putem să începem anul cu o piesă de teatru. Mai lucizi, mai conștienți, poate chiar mai implicați. Na, c-am început și eu cu stereotipuri!
Super articol!
?