Cercetași și străjeri la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei (1919-1939)

În 2019 se împlinesc 100 de ani de la înființarea primului liceu românesc din Sălaj, la Șimleu Silvaniei, care îl are ca patron spiritual pe ilustrul înaintaș sălăjean Simion Bărnuțiu, ideologul Revoluției de la 1848 din Transilvania. În acest context, ne propunem să aducem în atenția publicului cititor aspecte inedite din activitatea prodigioasă a elevilor și dascălilor liceului de la poalele Măgurii, printre care și activitatea cercetașilor și străjerilor, organizații care au funcționat la noi în țară în perioada interbelică.
Încă din primul an de funcționare a liceului, 1919-1920, directorul Ioan Ossian și profesorul Tănase Pușcă au făcut apel la intelectualii din Șimleu și împreună cu ei au înființat Asociația cercetașilor din Șimleu Silvaniei și Cohorta „Avram Iancu”. În fruntea Comitetului a fost ales dr. Ioan Ossian, ca președinte, iar comandant al cohortei a fost ales profesorul Tănase Pușcă.
Cercetăşia a luat fiinţă în Anglia. Întemeietorul ei a fost generalul-lord Robert Baden-Powell. Fiind una dintre cele mai importante instituţii de educaţie fizico-morală a fost adoptată și introdusă în aproape toate țările civilizate din lume.
În vara anului 1907, Baden-Powell organizează pe coasta de sud a Angliei (Brownsea) o tabără pentru 20 de tineri, în care promova prin educație non-formală spiritul de aventură, lucrul în echipă și progresul personal, prin forțe proprii.
Acesta este momentul când ia naștere Cercetășia, o mișcare care, în scurt timp, a luat amploare deosebită în toate regiunile lumii.
Gheorghe Munteanu-Murgoci, om de știință român, aflat în vizită în Anglia, ia contact cu cercetășia de aici. Întorcându-se la București, el va deveni principalul inițiator și conducător al primelor grupuri de cercetași români.
În anul 1912 apăreau primele grupuri de cercetași români, la Blaj, Brașov și București, pentru ca în 1914, datorită activității lor creative, să ia ființă Asociația Cercetașii României, recunoscută oficial.
În timpul Primului Război Mondial, cercetașii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenți acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafiști. În memoria celor care au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un monument, singurul din lume dedicat cercetașilor.
Cercetaşii erau organizaţi în patrule. O patrulă era formată din două echipe a câte trei cercetaşi, cinci patrule formau o grupă şi trei grupe o centurie. Centuriile dintr-o localitate se constituiau într-o cohortă. Toate cohortele dintr-un judeţ formau o legiune, mai multe legiuni un ţinut, iar toate legiunile din ţară formau Marea Legiune a Cercetaşilor.
Denumirile şi grupele de vârstă erau următoarele: pui de şoimi (la băieţi) şi micile cercetaşe (la fete) – între 7 şi 11 ani; cercetaşi şi cercetaşe – copii şi tineri cu vârste între 11 şi 18 ani; seniori (roveri) la băieţi şi călăuze, la fete cu vârsta de peste 18 ani.
Promisiunea cercetașului era următoarea: „Promit, pe onoarea mea, să fac tot posibilul să slujesc lui Dumnezeu și țării mele, să-mi ajut aproapele în orice moment și să mă supun Legii Cercetașului”.
Legea cercetaşului era următoarea: 1). Cercetaşul îşi ţine întotdeauna cuvântul; 2). Cercetaşul nu minte; el e curat la gând, în vorbă şi în fapte; 3). Cercetaşul e voios şi plin de însufleţire în orice clipă a vieţii sale; 4). Cercetaşul e viteaz, se încrede în puterile sale şi caută să iasă cu vrednicie din orice încurcătură; 5). Cercetaşul îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă; 6). Cercetaşul e un bun Român, crede în Dumnezeu, practică învățăturile bisericii sale, respectă credința altora și nu face deosebire de clasă socială și de avere; 7). Cercetaşul e cuviincios cu toată lumea şi ascultă pe cei ce-l sfătuiesc de bine; 8). Cercetaşul respectă părerile altora şi-şi ia răspunderea faptelor sale; 9). Cercetaşul e iubitor de învăţătură şi învaţă la rândul său pe alţii; 10). Cercetaşul e muncitor şi econom; el respectă munca şi avutul altuia; 11). Cercetaşul e bun cu animalele, îi plac florile şi cercetează natura; 12). Cercetaşul se sileşte să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar fi ea.
În mod oficial, Cohorta de cercetași „Avram Iancu” a elevilor de la liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei a fost înființată în luna iunie 1920.
Nu toți elevii au intrat în cohorta de cercetași, „ci numai acei elevi buni, cari au dovedit aptitudini fizice și morale și cari au dat declarații, că primesc de bunăvoie și cu autorizația scrisă a părinților să facă parte din rândul cercetașilor”.
Prin înființarea cercetășiei s-a urmărit îndrumarea tinerilor „pe calea admirabilelor percepte” amintite mai sus. De asemenea, s-a urmărit dezvoltarea fizicului elevilor, prin exerciții săptămânale și prin marșuri în jurul Șimleului. Când condițiile meteorologice nu le-au permis să iasă în mijlocul naturii, au organizat șezători cercetășești, în care unii dintre elevii din ultima clasă de liceu au susținut dizertații despre eroii neamului, despre activitatea și istoricul cercetășiei din toată lumea. Alții au recitat poezii sau au citit povestiri.
Aceasta a fost activitatea din anul școlar 1920-1921, când pregăteau și o excursie în țară pentru sfârșitul anului școlar, dar fondul adunat nu le-a permis. Suma a fost depusă la banca „Silvania” din Șimleu și împreună cu alte fonduri urmau să fie folosite pentru procurarea costumelor cercetășești, necesare cohortei.
Comandantul cohortei în acel an școlar a fost profesorul Tănase Pușcă, iar instructor I. Popescu, sublocotenent în cadrul Diviziei I Cavalerie, care avea sediul la Șimleu.
În anul școlar 1921-1922, mișcarea cercetășiei a luat un avânt și mai mare, prin înmulțirea membrilor ei. S-au organizat trei grupe și s-au procurat costume complete pentru 35 de cercetași.
În februarie 1922, Comandamentul Marei Legiuni a Cercetașilor le-a făcut cunoscut că a luat act de activitatea deosebită a cercetașilor de la liceul din Șimleu, aprobând întemeierea Cohortei „Șimleul”.
Activitatea cercetașilor se desfășura atât în orașul Șimleu, cât și în alte localități sălăjene. În Șimleu, într-una din sălile liceului, au ținut mai multe șezători cercetășești, în cadrul cărora s-au citit diferite povestiri, descrieri de explorări, excursii, producții literare, recitări de poezii etc. Când condițiile meteo le-au permis, au efectuat exerciții fizice și mici excursii în jurul Șimleului.
În luna mai 1922 au realizat un exercițiu practic în orașul Șimleu, care a avut ca temă recunoașterea unei persoane deghizate în mulțime și predarea ei patrulei de cercetași.
Două patrule de cercetași, pe data de 15 mai 1922, sub conducerea profesorului-instructor Ioan Oprea, au luat parte la aniversarea Adunării Naționale de pe Câmpia Libertății de la Blaj. Cheltuielile de deplasare au fost achitate din fondul cohortei. Cercetașii liceului șimleuan „s-au distins prin disciplină și ținută frumoasă”. Au avut posibilitatea de a se cunoaște și socializa cu alți cercetași din țară.
Împreună cu alți elevi ai liceului din Șimleu, cercetașii au organizat o serie de serbări populare în satele sălăjene, scopul fiind ca „în urma unei intense propagande culturale naționale la sate”, să-i convingă pe țărani să-și trimită copiii la școli „înalte”, „pentru a putea pregăti cât mai repede pătura conducătoare în aceste părți ale României, unde ungurii au ținut departe de conducere pe ai noștri”. Serbările au fost organizate în zilele de 14 mai, la Almaș (lângă Balc), 21 mai la Hidig (Măeriște) și 28 mai la Santău, cercetașii având „rolurile principale”. Totodată, au avut posibilitatea de a efectua excursii la parcul și Castelul din Balc, parcul și Castelul din Hidig și la Santău, fruntașă comună românească, care, la fel ca Almașul, făcea parte din Sălajul istoric.
Pentru activitatea depusă în colectarea de fonduri și pentru disciplină în executarea de ordine, au fost remarcați următorii cercetași: Nicolae Bejan, șeful centuriei, Romul Avram, Victor Pop, Gheorghe Tăutu, Teofil Bălibanu, Flaviu Bălibanu, Felician Boțan, Vasile Pustai, Coriolan Grama și Ioan Plosca.
Tot în anul 1922, Asociația Cercetașilor României devine membru fondator al Organizației Mondiale a Mișcării Cercetășești.
La liceul din Șimleu, activitatea a continuat cu primirea de noi membri și s-au procurat costume și echipament. De asemenea, s-au confecționat steaguri de centurii și steagul cohortei. La sfârșitul anului școlar 1922-23, era echipată cu costume o grupă de 66 de cercetași, în total fiind înscriși 96 de persoane.
În instruirea cercetașilor s-au avut în vedere aptitudinile fiecăruia pentru anumite ocupații, „precum și datoria supremă ce are fiecare elev român de a se jertfi pentru patrie când nevoia va cere”.
La 6 mai 1923, o grupă de 15 cercetași șimleuani participă la dezvelirea monumentului de la Băsești, sub conducerea comandantului de cohortă. De asemenea, la invitația cohortei „Gelu” din Oradea, s-au trimis două patrule de onoare, care au asistat la depunerea jurământului cohortei respective.
Un grup de cercetași au organizat o serbare în cadrul căreia a fost pusă în scenă piesa de teatru „Cinel, Cinel” de Vasile Alecsandri, în urma căreia s-a adunat suma de 4.000 lei, care a intrat în fondul Comitetului școlar al liceului.
Din partea Direcției Generale Cluj a Ministerului Instrucțiunii au primit o subvenție de 10.000 lei. Împreună cu suma de 600 lei rămași la sfârșitul anului, acești bani au fost depuși la Banca „Silvania” din Șimleu.
Președinte al Asociației cercetașilor de la liceu a rămas directorul dr. Ioan Ossian, comandantul cohortei profesorul Tănase Pușcă, iar instructori erau profesorii Victor Pop, pentru partea literară și Laurențiu Sima, pentru partea sportivă.
După o anumită stagnare în anul școlar 1923-24, activitatea cercetășească a luat un nou avânt în anul școlar 1924-25, datorită noului comandant al cohortei, profesorul Török Eugen, „care a știut să deie o îndrumare de muncă membrilor cohortei”.
Numărul cercetașilor nu s-a mărit, datorită stării materiale precare a multor elevi, care nu le-a permis să facă parte din asociație.
Membrii cohortei au format două grupe care au fost echipate complet. Pe lângă micul fond pe care-l dețineau, au primit subvenții de la Banca Națională a României, filiala Șimleu (3000 lei), Banca „Silvania” Șimleu (250 lei), Banca „Economilor” Șimleu (200 lei), Banca „Vulturul” Tășnad (200 lei), Banca „Krasznamegyei” Șimleu (500 lei) și donațiile profesorilor Erdeli Romul (300 lei), Gh. Ioan Oprea (300 lei), Laurențiu Sima (200 lei) și comandantul cohortei, Török Eugen (3000 lei!?). Astfel au reușit să procure costume pentru cercetașii care nu aveau. Unii dintre aceștia, cu stare materială mai bună, și-au răscumpărat întreg costumul, iar ceilalți numai jumătate. Costumele plătite pe jumătate constituiau proprietatea cohortei, cu dreptul de folosință a cercetașului respectiv, atâta timp cât făcea parte din cohortă.
Tot în acel an școlar s-a înființat un cămin cercetășesc, unde erau păstrate echipamentele. De asemenea, o mică bibliotecă de 50 de volume, păstrată tot la căminul cercetășesc.
La inițiativa directoarei Școlii Normale pentru fete din Șimleu, Adela Meseșian și prin „zelul neobosit” al domnișoarelor profesoare Victoria Pop și Valeria Serafin, elevele școlii, cu ocazia festivalului dat de cohortă la 4 aprilie 1925, le-au dăruit un drapel de mătase cu inscripția: „Cohorta Șimleul”, „Înainte, tot înainte”.
La fel ca în anii precedenți, activitatea cercetașilor s-a desfășurat atât în Șimleu, cât și în alte localități sălăjene. În Șimleu au organizat exerciții, ședințe cercetășești și excursii în jurul orașului. În fiecare sâmbătă, atunci când timpul le-a permis, între orele 16-17, s-au efectuat exerciții de educație fizică, iar în ziua de luni, tot între orele 16-17 se organiza o ședință în cadrul căreia se citea și se explica legislația cercetășească, conferințe instructiv-educative cu diferite subiecte.
În ziua de 4 aprilie 1925 s-a organizat un mare festival cercetășesc, în sala teatrului orășenesc din Șimleu, ocazie în care s-a pus în scenă drama în două acte: „Nici pe aici nu se trece”, de G.N. Sion.
Pe data de 21 mai 1925, sub conducerea comandantului, trei patrule de cercetași au efectuat o excursie în Careii Mari, dând și aici un festival și impresionând asistența prin disciplină și prin ținuta frumoasă de cercetaș.
Prin organizarea unor astfel de serbări s-a făcut propagandă pentru a se mări numărul de membri ai cohortei de cercetași, a cărei menire era „să deie la lumină oameni de caracter ferm, disciplinați și iubitori de țară și neam cari în caz de pericol al Țării să știe să o apere”.
În anul școlar 1925-26, având echipamentul complet, cercetașii au putut să efectueze în fiecare săptămână excursii mai mici sau mai mari în jurul orașului. În lunile de iarnă, ieșirile au fost mai puține, în schimb au fost organizate mai multe ședințe în cadrul cărora se țineau conferințe cu subiecte cercetășești și cu analiza diferitelor virtuți.
O zi deosebită a fost 24 ianuarie 1926, când a avut loc depunerea legământului cercetașilor din cohorta „Șimleu”. Cu ocazia acestei serbări, cohorta a organizat un festival la teatrul orășenesc, „al cărui program bogat a ridicat numele și prestigiul Cohortei”.
În prealabil, la data de 16 ianuarie 1926, conducerea cohortei a înaintat o adresă Comandantului Pieței Zalău, care, la rândul său, a înaintat-o Prefecturii județului Sălaj, cu aviz favorabil, în care se cerea aprobarea pentru a organiza festivalul în data de 24 ianuarie, în sala teatrului orășenesc din Șimleu, „având următorul program: Trăiască Regele cor; Foloasele cercetășiei din punct de vedere social, de prof. I. Pop din Satu-Mare; Țiganii la oi, poezie de Th. Speranță; Fiorul întregirii de I. Mărculescu; Ce vii bade târzior, cor; Monolog Legenda, solo la vioară de Weniarhoski; Te aștept din nou, romanță de David Octavian; Exerciții de gimnastică; Glorie postumă, comedie într-un act; Marșul cercetașilor, orchestra”.
Prefectura era rugată ca după aprobare să elibereze autorizația de organizare a festivalului.
Depunerea legământului s-a făcut în Capela liceului, iar jurământul l-a primit comandantul cohortei „Someșul” din Satu Mare. Cunoscut ca un orator desăvârșit, directorul liceului, dr. Ioan Ossian, le-a vorbit despre importanța jurământului, menirea cercetășiei și „drumul pe care trebuie să meargă cercetășia din întreaga lume”. De asemenea, le-a vorbit despre „rezistența ce trebuie să-o îndurăm aici la periferia Țării noastre unde fiecare român adevărat trebuie să fie o stâncă de granit”.
A continuat și propaganda culturală în satele sălăjene, având subiecte din diferite domenii ale științei și literaturii, scopul fiind acela de a răspândi „puțină lumină unde încă este întunerec”, conduși fiind de ideea că „acel neam trăiește mai mult care vede calea pe care trebuie să meargă”.
În anul școlar 1926-1927, prin plecarea profesorului Török Eugen, comandant al cohortei a fost numit Laurențiu Sima, preot-profesor de gimnastică. Cohorta a luat parte la serbările naționale de 1 decembrie și 10 mai și la Ziua Eroilor. De asemenea, la turneele de propagandă națională întreprinse în comunele Plopiș și Săuca (lângă Tășnad, în fostul Sălaj istoric). S-au organizat numeroase excursii în apropierea orașului, cercetașii efectuând diverse exerciții. Cohorta a fost bine echipată.
Ședința de constituire a cohortei se ținea în fiecare an după începerea anului școlar. La fel s-a întâmplat și în anul școlar 1928-28, ședința având loc în ziua de 15 octombrie. Cu această ocazie s-au înscris 49 elevi, iar în decursul anului s-au mai înscris 17 elevi.
În ședința de constituire s-a hotărât ca din fondul cohortei, an de an să fie confecționate costume, pălării etc., așa încât să se ajungă la 50 de costume complete. În acel an s-au confecționat 18 costume, 10 pălării și 12 cravate, s-au schimbat 4 goarne vechi și s-au abonat la revista „Mesagerul Cercetașilor”.
Cohorta a luat parte și în acel an la serbările naționale, iar când le-au permis condițiile meteorologice au organizat excursii în apropierea orașului, ocazie cu care s-a făcut instrucție cu cercetașii, precum și diferite exerciții și jocuri cercetășești.
În anul școlar 1929-1930 s-au înscris 71 de elevi, s-au confecționat 3 pălării și s-au cumpărat 4 goarne. De asemenea, s-au abonat la revista „Cercetașul”.
Comandant al cohortei a rămas tot profesorul Laurențiu Sima, sub a cărui îndrumare s-a dezvoltat o activitate „destul de vie”.
În anii școlari care au urmat, comandanți ai cohortei de cercetași „Șimleul” au fost aleși profesorii Avram Tătar (1931-1932), Grigore Vidican (1932-1933), Gheorghe Orășanu (1933-1934), Pompei Țolca (1934-1936).
La toate serbările organizate de școală sau Primărie, cohorta a participat cu piese de teatru, recitări de poezii, defilări etc.
La începutul anului 1936 se aprecia că mişcarea de cercetaşi din România cuprindea 50.000 de tineri şi 2.000 de comandanţi. Pe parcursul anului 1936, cele două asociaţii (cercetaşi şi cercetaşe) au fost comasate într-una singură – Cercetăşia României.
Regele Carol al II-lea a susținut cercetășia, la fel ca predecesorii săi, dar tot el este cel care va înființa Straja Țării. Prin reorganizarea acesteia, din 24 ianuarie 1937, Străjeria devine singura organizație națională (având și caracter obligatoriu) pentru copii și tineret (7-18 ani), consfințind astfel sfârșitul cercetășiei. Iată cum explica regele Carol al II-lea scopul înființării Străjeriei și misiunea sa în rândul tineretului: „Străjerii sunt în realitate școli de cetățeni și școli de morală socială, întrucâtva sistemul cercetășesc al lui Baden Powell, având în plus o atmosferă de mistică națională. Vreau să întăresc prin aceasta unitatea țării și să înlesnesc dezvoltarea însușirilor individuale, într-un sens obștesc”.
În realitate, străjeria a fost folosită de regele Carol al II-lea pentru cultul propriei personalități, în special după 10 februarie 1938, când a instaurat în România un regim dictatorial personal.
În anul școlar 1936-1937 a luat ființă Instituția străjerească și la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu. În acest scop au fost convocați la cursuri de inițiere profesorii de la liceu: Pompei Țolca, fostul comandant al cohortei de cercetași a fost convocat la cursurile organizate la Breaza, iar Ioan Moldovan la Sfântu Gheorghe. De asemenea, au fost convocați dr. Ioan Ossian, directorul liceului, Cornel Andrea și Virgil Popa, profesori.
La 4 aprilie 1937, în cadru festiv, se constituie stolul de străjeri al liceului, investindu-se 194 de elevi străjeri de la acest liceu. La serbare au participat întreg corpul profesoral, autoritățile locale, toate școlile din oraș și un numeros public. Cu această ocazie au conferențiat dr. Ioan Ossian, Pompei Țolca, comandantul străjerilor și preotul-profesor Cornel Andrea.
Cu ocazia conferinței comandanților străjeri de la liceu, din data de 9 septembrie 1937, Ioan Ossian, directorul liceului, preia comanda cohortei de străjeri, iar profesorul Cornel Andrea comanda stolului, pe care o deține până în luna aprilie 1938, când – în conformitate cu ordinele primite de la autoritățile superioare – directorii școlilor considerându-se comandanți de stoluri la școlile lor, revine la comandă Ioan Ossian.
Stolul străjeresc al liceului și-a inaugurat noul pavilion, ridicat în curtea școlii, la 26 septembrie 1937.
La 26 octombrie 1937 a avut loc șezătoarea sportivă organizată de stolul liceului, sub conducerea comandantului de stol Cornel Andrea, desfășurată în prezența comandantului Legiunii de Străjeri „Sălaj”, profesor al liceului, Pompei Țolca.
La 26 februarie 1938 are loc o nouă șezătoare străjerească, în sala culturală din Șimleu, străjerii punând în scenă piesa „Moșnenii”, iar la 25 martie are loc o șezătoare sportivă pe stadionul din localitate.
La 9 aprilie 1938, stolul liceului împreună cu stolurile școlilor din Șimleu, au sădit 13.500 puieți de salcâm, la locul numit „La Corlate”, în prezența întregului corp profesoral.
Din acel an, încep așa-numitele exerciții de ansamblu, în fapt manifestări ale cultului personalității, care aveau loc pe stadioane, preluate mai târziu de către dictatorul Nicolae Ceaușescu. În timpul dictaturii regelui Carol al II-lea, ele erau organizate în perioada 1-8 iunie, marcând revenirea lui pe tron sau auto-înscăunarea din 8 iunie 1930 („Ziua Restaurației”).
În anul 1938, la liceul din Șimleu, ele au fost organizate „cu deosebită grijă”, prin „concursul comandanților străjeri” Pompei Țolca, Cornel Andrea, Virgil Popa și a profesorului de educație fizică, Laurențiu Sima.
O altă idee „măreață” a fost aceea de a înființa un fond pentru cumpărarea unui avion al străjerilor din România, la care erau obligați să cotizeze toate liceele. În acel an, Stolul de la liceul din Șimleu a contribuit cu suma de 1367 lei.
Totuși, sub îndrumarea comandanților de străjeri, se organizau și unele excursii, cum a fost cea din 21 mai 1938, când elevii claselor IV-VII de la liceu, sub comanda profesorului Ștefan Gh. Vasilescu, noul comandant al străjeriei, împreună cu profesorii Simion Ionescu, Nicolae Sălăgeanu, Iacob Ghiția și Dionisie Hauslich, au organizat o excursie la Iaz, în munții Rezului.
În anul școlar 1938-1939 s-a constituit Sfatul Stolului de străjeri de la liceu, având următoarea componență: dr. Valer Vicaș – președinte; Cornel Andrea – referent; Ioan Moga – casier; Ivan Petrișin – secretar; dr. Ioan Ossian, Laurențiu Sima, Iov Balomiri, Iacob Ghiția, vicarul greco-catolic Petru Cupcea și preotul ortodox Alexandru Băeșan – membri.
În decursul anului școlar au urmat cursuri de inițiere străjerească profesorii Ștefan Vasilescu și Gheorghe Dunca, ambii la Sfântu Gheorghe, dar în serii diferite.
La 18 decembrie 1938, Stolul liceului a organizat o șezătoare cultural-artistică, „în scopul reînvierii datinelor străbune”, sub comanda profesorului-comandant Ștefan Vasilescu și a profesoarei Marieta Bodianu, ocazie cu care s-a realizat un venit net de 1500 de lei. Suma a fost întrebuințată pentru ajutorarea săracilor. A conferențiat profesorul Vasilescu, având ca temă: „Urme păgânești în datinele și obiceiurile noastre de Crăciun”.
Primăvara a avut loc o nouă plantare de puieți la „Corlate”, pe data de 20 aprilie 1939, denumită serbarea „Sădirii pomilor”. La serbare a asistat întreg corpul profesoral.
Aniversarea zilei de 8 iunie 1939 a fost pregătită „cu mult zel” de către profesorii Laurențiu Sima și Gheorghe Dunca. Activitățile s-au desfășurat în Piața „Mihai Viteazul”, „într-un cadru solemn”. Discursul oficial a fost rostit de profesorul Ștefan Gh. Vasilescu, comandantul stolului de străjeri al liceului. Serbarea s-a încheiat seara cu șezătoarea Cohortei de străjeri și străjere „Silvania” din localitate.
De remarcat faptul că în acel an s-a reușit organizarea a trei excursii în afara județului: pe data de 5 mai 1939, elevii claselor VII-VIII, sub conducerea profesorilor Pompei Țolca și Iuliu Rainer, au efectuat o excursie la Baia Mare, vizitând Minele de aur și Fabrica de acid sulfuric; în perioada 12-14 mai 1939, elevii claselor V-VI, sub conducerea profesorilor Ștefan Gh. Vasilescu, Robert de Suys și Victor Boțan, au efectuat o excursie în Munții Apuseni la Ciucea, Valea Iadului, Stâna de Vale și Vadul Carol II; în perioada 21-22 mai 1939, elevii clasei a IV-a, sub conducerea profesorului Paul Sabin, au efectuat o excursie la Valea Drăganului.
În paralel, continua munca de îndoctrinare a elevilor. În acest sens, Ministerul Educațiunii Naționale, în colaborare cu comandamentul Străjii Țării, au elaborat un program de organizare a învățământului străjeresc, care se ținea în fiecare zi de joi.
Odată cu abdicarea regelui Carol al II-lea (4 septembrie 1940) a fost desființată și Străjeria, iar bunurile sale au fost preluate de către Garda de Fier, care a înlocuit educația oficială a tineretului cu educația proprie de esență fascistă.
Mișcarea străjerească a fost un „bun” exemplu pentru regimul totalitar comunist, care l-a preluat și „perfecționat”. Acum nu se mai numeau străjeri, ci pionieri, dar scopul fiind același: îndoctrinarea elevilor în cadrul cultului deșănțat al dictatorilor Gheorghe Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu.
Marin Pop
(Articol publicat în revista Caiete Silvane)