Maestrul

Se împlinesc în această toamnă 50 de ani de la înființarea Liceului Pedagogic din Zalău, prilej de meditații și de aducere aminte despre începuturile acestei instituții de învățământ, cu rezultate remarcabile în educarea și formarea viitorilor învâțători și educatoare. Directorul liceului de atunci, profesorul Vasile Fărcaș a intuit că progresul instituției poate fi asigurat de profesori cu ample calități și cu har didactic, pentru acesta nobilă misiune – de formare a unor învățători și educatoare foarte bine pregătiți pentru școlile din Județul Sălaj, proaspăt înființat.
Personal am fost contactat prin profesorul meu de muzică din liceu – Marius Cuteanu, care și-a început cariera pe aceste meleaguri – Șimleul Silvaniei și Zalău – care m-a determinat să vin la Zalău. Deși am avut posibilitatea să aleg orice alt oraș din țară, am optat pentru Liceul Pedagogic din Zalău, spre mirarea comisiei centrale de repartizare din capitală. Pot afirma acum în pragul aniversării mele a jumătate de veac de carieră didactică, că nu regret și că mă simt un om împlinit din toate punctele de vedere.
Mă consider sălăjean și mă bucur să mă întâlnesc cu concetățenii mei, care m-au adoptat și-mi recunosc rezultatele muncii mele didactice și artistice.
În anul 1970 liceul funcționa în clădirea Școlii M. Eminescu, clădirea actuală aflându-se în construcție.
În acel an am ”aterizat” în Zalău un număr apreciabil de absolvenți. Crăciun Olaru – biologie, Ioan Hațeganu – geografie, Vera … – chimie, Irina Poantă …. întregind catalogul didactic al liceului. Liceul era condus de prof. Vasile Fărcaș – pedagogie și prof.Iuliu Suciu … director adjunct.
După primele contacte cu corpul profesoral mi-am dat seama că nimerisem într-un colectiv efectiv select. Mi-am dorit mult să lucrez într-un liceu pedagogic și acum ardeam de nerăbdare să-mi cunosc elevii cu care doream să colaborez. În cadrul liceului funcționau și două clase de institut pedagogic de 2 ani, format din absolvenți de liceu. În urma formării catedrelor urma să predau muzică vocală la toate clasele de învățători de la liceu și institut, precum și ansamblul coral, metodică și practică pedagogică.
După primele ore de curs la toate clasele am rămas plăcut impresionat de calitățile native ale elevilor și de dorința sinceră a acestora de a și le perfecționa prin studiu în cadrul orelor de curs și ale formațiilor artistice ale liceului.
În liceu începând din acel an funcționau: cor mixt, cor de fete, orchestră de muzică populară cu soliști și orchestră de muzică ușoară.
Întrucât marea majoritate a elevilor erau interni, îi aveam la dispoziție toată săptămâna pentru repetiții, inclusiv duminica.
Majoritatea cadrelor didactice eram la școală aproape toată ziua, întrucât aveam activități diverse și efectiv ne simțeam alături de elevii noștri ca într-o mare familie.
M-a impresionat încă din primele ore un elev din anul IV, pentru interesul pe care-l manifesta față de activitățile artistice. După primele repetiții de cor mi-am dat seama că este foarte talentat și are toate șansele să se dezvolte. Avea pentru vârsta lui o foarte frumoasă și valoroasă voce de bas-bariton, un auz fin și o dorință și disponibilitate sinceră pentru cânrtul coral. Făcea parte și din orchestra de muzică populară fiind un bun violonist dar și din cea de muzică ușoară. Elevul Ioan Bucsi, căci despre el este vorba, era omul de bază al activităților artistice din liceu, fiind și un elev foarte bun la învățătură. Datorită calităților și rezultatelor deosebite obținute în activitățile artistice l-am botezat ”Maestrul” și așa i-a rămas numele pentru colegi și prieteni și chiar pentru cadrele didactice ale liceului din celelalte arii curriculare.
Sălajul fiind județ relativ recent înființat nu dispunea de formații artistice profesioniste. Formațiile liceului erau foarte solicitate pentru a susține activitățile artistice atât de necesare în aceea vreme.
Am fost solicitat să înființez un cor al cadrelor didactice pe lângă Casa Municipală de Cultură și mai apoi pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor. Maestrul era mereu alături de mine. Participa și la corul cadrelor didactice și se simțea onorat să cânte alături de profesorii lui.
Întrucât cele două formații corale ale liceului și ale cadrelor didactice erau formate dintr-un număr mare de coriști (80- 100). am convenit cu Maestrul să încercăm și o formație camerală mai mică și mai suplă cu care să abordăm un repertoriu mai pretențios și mai valoros.
Astfel, în anul următor a luat ființă corul de cameră – format din elevi și cadre didactice, care ulterior va ființa pe lângă Clubul Tineretului devenind astfel Corul de Cameră al Clubului Tineretului din Zalău.
Formațiile liceului susțineau spectacole duminicale în tot județul. Eram invitați în localitățile de unde proveneau elevii noștri. Eram așteptați cu interes și cu respect, iar noi profesorii și elevii membri ai formațiilor ne străduiam să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor. Calitatea spectacolelor era deosebită prin tinerețea și talentul interpreților iar spectatorii ne răsplăteau cu aplauze și aprecieri elogioase. Astfel de manifestări făceau o bună propagandă liceului cu repercursiuni din cele mai eficiente pentru orientarea școlară a elevilor spre liceul pedagogic.
În anul 1971, am fost desemnat de către inspectoratul școlar să organizez selecția copiilor pentru prima clasă a viitoarei școli de muzică. Întrucât în acea perioadă planurile de învățământ ale conservatoarelor au fost dramatic diminuate, nu se găseau profesori de instrument pentru școlile de muzică. Datorită acestui fapt am apelat la elevi ai liceului pedagogic pentru a preda vioara elevilor școlii de muzică recent înființate. Desigur, primul pe listă a fost ”maestrul”. În calitatea s-a de profesor-suplinitor la școala de muzică Ioan Bucsi a avut o activitate prodigioasă, contribuind efectiv la consolidarea acesteia. Era preocupat pentru propriul progres la instrument, studiind zilnic și căutând materiale pentru elevii săi. Școala fiind în primii ani de existență nu dispunea de bibliotecă. Am apelat la școala de muzică din Cluj pentru metode și partituri necesare pregătirii elevilor noștri. Maestrul avea aptitudini deosebite și în domeniul artelor plastice, poseda un scris caligrafic deosebit, fapt ce l-a ajutat și la scrierea muzicală. Tehnica multiplicării partiturilor fiind în fază de pionierat, eram obligați să copiem manual multe dintre materialele necesare elevilor nostri. Maestrul își găsea timp și pentru aceasta. Din anul 1975, Școala de Muzică și Arte Plastice s-a mutat în cladirea Școlii Generale nr. 5, actuala Școală Gh. Lazăr.
Trebuiau rezolvate o serie de probleme de bază materială, inclusiv pupitre pentru elevi. Maestrul era as și în proiectarea și confecționarea materialelor diactice.
Desigur principala noastră preocupare era progresul elevilor și diversificarea activităților artistice.
Trimestrial se organizau producții ale tuturor elevilor în prezența părinților și ale susținătorilor acestora. Acestea erau momente deosebite pentru promovarea şcolii. Pentru seriozitatea sa și rezultatele deosebite obținute cu elevii, maestrul a fost ales șef de catedră, deși acum erau și profesori calificați în școală.
Având în vedere că numărul elevilor care studiau instrumentele cu corzi permite, am hotărât înființarea orchestrei școlii. Maestrul a fost desemnat să se ocupe de organizarea acesteia, devenind astfel primul dirijor al Orchestrei Școlii de Muzică din Zalău. A reușit în scurt timp să pună bazele acestei formații, elevii antrenându-se cu plăcere în această frumoasă și valoroasă activitate pentru formarea lor artistică.
Pentru perfecționarea activității artistice din școală, am organizat schimburi de experiență cu școala similară din Cluj Napoca. Profesorul Vasile Socea, directorul acesteia audiind orchestra noastră a avut numai cuvinte de laudă la adresa Maestrului. Orchestra școlii dirijată de Maestrul a susținut o serie de concerte în municipiu și a participat la numeroase concursuri obținând rezultate deosebite, făcănd o meritorie propagandă școlii.
După anul 1989 Corul de Cameră al Clubului Tineretului se transformă în Camerata Academica Porolissensis formație cu personalitate juridică. La ședința de constituire a acesteia pentru profesionalismul, seriozitatea și munca depusă în această prestigioasă formație – Maestrul a fost ales Președinte. În această nouă calitate a contribuit la reorganizarea formației prin cooptarea de noi membri, primenirea repertoriului și întocmirea programului de repetiții și concerte.
Din anul 1991 am organizat și desfășurat Festivalul Coral Internațional ”Ecouri Transilvane”, festival la care au participat cele mai valoroase formații corale din țară și străinătate. După înființare, Camerata a efectuat o serie de turnee în străinătate. Pregătirea turneelor presupunea o responsabilă muncă concretizată în proiecte de mare anvergură la care Maestrul și-a adus o meritorie contribuție.
După anul 2000 Maestrul s-a reîntors la profesia lui de bază aceea de învăţător în localitatea Recea. Experiența artistică asimilată i-a permis să ridice din punct de vedere cultural-artistic și această localitate.
Ioan Bucsi, Maestrul reprezintă pentru școala sălăjeană un exemplu demn de urmat, iar pentru prima promoție a liceului pedagogic confirmarea valorii complexului proces instructiv-educativ pe care-l derulează. Păcat că în anul 2010 în urma unei boli necruțătoare Maestrul ne-a părăsit urcăndu-se la ceruri, unde cu siguranță face parte din marea familie a celor binecuvântați de pronia cerească.

Prof. Ioan Chezan