“La Porolissum ne concentrăm pe dezvelirea unui mare ansamblu rezidențial, cel mai important din această zonă”

Interviu cu prof. dr. habil. Coriolan H. Oprean, director adjunct la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca al Academiei Române, responsabil ştiinţific al şantierului arheologic Porolissum şi membru al Comisiei Naționale Limes din Ministerul Culturii

Domnule profesor, faceți-ne o scurtă prezentare a orașului roman Porolissum, prin prisma arheologului

În antichitate, Porolissum a fost o bază de comandă și de aprovizionare pentru întreaga frontieră romană din nord-vestul Daciei. Știm lucrurile acestea din informațiile epigrafice pe care le avem. Aici exista un număr însemnat de trupe auxiliare, știm asta datorită dimensiunilor castrului, știm din săpături că existau multe clădiri cu rol de depozite de cereale sau de alte bunuri necesare a fi stocate în caz de pericol sau pentru iarnă. Însemnătatea acestui loc e subliniată și de faptul că este unicul castru auxiliar de pe frontiera Daciei romane din zona aceasta nordică și nord-vestică ce, într-un timp oarecare, a făcut posibil ca în apropiere să se dezvolte și un oraș, adică o așezare ce a avut ceva în plus față de una obișnuită. Asta a făcut ca la un moment dat ea să prospere în asemenea măsură încât să fie ridicată la rangul de municipiu, un statut oficial acordat de împăratul Septimius Severus la începutul secolului al III-lea. Care este oare motivul pentru care doar la Porolissum a existat o asemenea evoluție urbană? Motivul este destul de clar: și în alte părți ale lumii romane, în zonele de frontieră, comerțul cu neamurile din exterior pe care romanii le numeau barbare, a fost cheia succesului economic al acestor așezări. Avem un exemplu edificator, o mare prosperitate, o explozie economică în Africa de Nord, în actualul Maroc, unde un oraș roman numit Volubilis s-a dezvoltat la frontiera deșertului tot în baza comerțului cu neamurile barbare din deșert. Aici, la Porolissum, pe frontieră, nu a existat doar o vamă romană care să controleze traficul regulat și oficial de mărfuri, ci a existat și un târg temporar, în care romanii, controlat, permiteau acestor neamuri barbare din apropierea actualului Zalău să facă comerț cu soldații sau cu locuitorii acestui oraș. Știm asta din descoperirea recentă a acestui târg, unde mărfurile au demonstrat prezența unui astfel de loc pentru că el nu conținea structuri constructive din piatră care să fi lăsat urme, existaseră doar structuri temporare din lemn, care nu s-au păstrat. Numărul mare de peste 130 de monede, peste 40 fibule de origine barbară pierdute în acest loc ne arată că aici se practica un trafic comercial intens, mărfuri contra mărfuri. Din Imperiul Roman veneau mărfuri manufacturate, vase de bronz, unelte, mai puțin arme, fiindcă acestea erau sub embargo și nu era permisă trimiterea lor potențialilor inamici. Nici vinul nu prea era lăsat să treacă dincolo, dar alte mărfuri manufacturate erau căutate, barbarii oferind în special vite, probabil sclavi și alte bunuri neprelucrate. Numărul acesta mare de monede ne arată că de fapt parțial apropierea de frontiera romană îi făcuse pe acești oameni să cunoască într-o oarecare măsură schimbul monetar și valoarea monedei pe care barbarii nu o foloseau în economia de schimb, ei practicând doar trocul. Aceasta este una din influențele economice importante ce va duce la dezintegrarea acestui sistem tribal din afara Imperiului Roman și la o uniformizare a relațiilor economico-sociale, care vor genera în final germenii relațiilor de tip feudal din evul mediu. În concluzie, acest sit de la Porolissum are o mare importanță pentru înțelegerea evoluției istorice. Întrebarea este în ce măsura noi cei care suntem implicați într-un fel sau altul în cercetarea, conservarea și administarea acestui sit ne ridicăm la înălțimea acestei importanțe. Sigur că este greu de estimat, fiecare cercetător își apreciază munca și încearcă să o promoveze.

Presa scrisă, dar mai ales cea online, abundă în noi teorii istorice cu privire la vechea Dacie, teorii care mie mi se par cel puțin bizare. Ce părere aveți despre acest nou trend în domeniu?

Astăzi există o sumedenie de mijloace de informare, începând de la presa scrisă clasică și terminând cu faimosul facebook care transmite enorm de multe informații, dar mai ales multe emoții, de aici ajungând pe piață un flux imens de informații. Multe sunt false, de fapt dezinformări, inclusiv legate de istorie, deoarece la noi cetățenii sunt atașați de fenomen, iubesc foarte mult istoria, informațiile fiind receptate destul de ușor. Dezinformările au evident o cauză care sper să o discutăm cu altă ocazie, dar sunt extrem de nocive. Fantasmagoriile protocroniste despre dacii care au fost la baza tuturor civilizațiilor, care i-au învățat pe latini latina au rădăcini adânci în gândirea irațională din România. Resuscitarea lor astăzi și succesul lor într-o lume derutată cultural și expusă bombardamentului de informații, are urmări dramatice asupra conștiinței colective. Mesajul subliminal este izolaționist și antieuropean. Negarea latinității adusă de cucerirea romană a Daciei lovește în identitatea românilor, singurul popor modern al cărui nume provine direct de la anticii romani și de la Roma. Este foarte dificil să demontezi cu argumente științifice informații de această factură, absurde și iraționale. Totodată, apar și o sumedenie de informații hiperbolizate, care generează imagini distorsionate, dacă nu chiar false, despre lucruri reale. De la o realitate modestă se ajunge la o știre bombă, chiar în domeniul arheologiei asemenea exemple despre ”mari, unice descoperiri” sunt frecvente. Eu nu vreau să mă consider o excepție, dar încerc întotdeauna când prezint presei informații generale sau recente despre cercetările de la Porolissum să îmi mențin echilibrul și măsura pentru că este inutil să creezi imagini care nu există.

Care sunt noutățile din această vară de la șantierul arheologic Porolissum?

Actualmente, la Porolissum, campaniile de cercetări sunt concentrate în interiorul castrului pe dezvelirea unui mare ansamblu rezidențial, cel mai important din această zonă, pentru că este vorba despre reședința comandanților și poate chiar a procuratorului, un fel de guvernator al provinciei Dacia Porolissensis. Anul trecut am început acest proiect cercetând parțial una dintre aceste clădiri. Este o clădire pe care o cunoscusem prin intensele noastre prospecții geofizice, care ne-au oferit o hartă exactă a acestor clădiri. Prin urmare, putem săpa aproape chirurgical, fără a ezita în ceea ce facem. Prima dintre aceste clădiri este una destul de mare, dar nu cea mai mare, și nu știm dacă ea se lega de celelalte. Avea un portic interior și o curte interioară, prin urmare era o clădire cu plan de tip italic, mediteranean, o casă de locuit. În Italia – gândiți-vă la Pompei, dar nu facem asocieri eronate, deoarece Pompeiul este cu totul altceva, este o zonă rezidențială antică, la mare – existau clădiri care nu le vom găsi la Porolissum. Turistul care vine aici, după ce a vizitat și alte locuri, ar fi păcat să-și imagineze că și aici, sub pământ, ar exista astfel de vile somptuoase. Niciodată nu s-a găsit la Porolissum vreo clădire care să aibă paviment cu mozaic, sau pereți interiori pictați. Aici era un mediu cultural cazon, simplu. Din păcate, se induc publicului asemenea viziuni chiar despre Porolissum. Clădirea de care vorbeam este lângă o alta, de dimensiuni foarte mari. Este cea mai mare clădire de la Porolissum și aș spune că este cea mai mare clădire identificată vreodată într-un castru auxiliar din provincia Dacia. Prin urmare, fără exagerare, este o clădire de excepție, având o latură de aproximativ 50 de metri, de-a lungul căreia sunt cinci încăperi, cu dimensiuni mari. Sunt camere imense – închipuiți-vă că 100 de metri pătrați cât are o astfel de cameră reprezintă astăzi în termeni cotidieni suprafața unui apartament de bloc cu trei camere. Și noi avem cinci astfel de încăperi într-o singură clădire. Construcția are și o imensă curte interioară flancată de un portic – semnele există pe planul geofizic – deci are tot un plan mediteranean. În latura opusă încăperilor am găsit acum doi ani un bazin pavat cu cărămidă, probabil cu instalație de încălzire sub pardoseală. De fapt există toate circumstanțele, chiar dacă suntem încă într-un stadiu de început al cercetărilor, să spunem că această clădire era una rezidențială, în sensul că un personaj destul de important locuia și comanda de aici. Acest personaj poate fi un comandant de unitate (presupunem că erau trei, fiecare trebuia să aibă o reședință separată), fie chiar procuratorul provinciei Dacia Porolissensis. Nu întâmplător provincia se numea Porolissensis, deci ar fi logic să credem că și capitala să fie la Porolissum și nu la Napoca, după cum susțin unii cercetători. Evident că zona aceasta este foarte întinsă, având o porțiune mai slab cercetată chiar și geofizic, unde lucrurile nu se văd atât de clar ca și aici. Acolo estimăm că ar trebui să se afle o baie privată, deoarece personajele de rangul acesta aveau nu doar locuință personală de tip italic ci și o baie personală, nu puteau merge la baia comună cu soldații pentru că gradele militare, dar mai ales rangul social nu le permiteau acest lucru. Așadar, anul acesta am început să cercetăm o cameră și jumătate din această clădire amplă și sperăm ca lucrurile să evolueze pozitiv – deja materialele arheologice sunt extrem de variate și bogate. Surprizele au început să apară, în curând vă voi dezvălui și alte lucruri inedite în legătură cu cercetarea acestei clădiri. Ne preocupăm permanent și de valorificarea turistică a monumentelor, suntem într-o colaborare foarte bună și permanentă cu Consiliul Județean Sălaj. Încercăm să “mobilăm” situl acesta cu cât mai multe elemente pe care turistul să le poată vedea și ”consuma”, deoarece – hai să spunem lucrurilor pe nume – în momentul acesta vizitatorul ce intră la Porolissum și plătește bilet de intrare poate să plece ușor dezamăgit, pentru că nu primește suficiente informații despre acest sit mediatizat puternic. Turiștii care vin aici nu sunt doar din România, sunt foarte mulți străini, iar cei mai mulți sunt dornici de informații reale și mulți sunt avizați în domeniul arheologiei. Plănuim ca în curând (deja proiectul a fost aprobat și avizat de forurile și comisiile competente) să construim zone de panotaj complexe. Astăzi în Europa accentul se pune pe protecția monumentelor prin păstrarea autenticității, originalității și integrității lor. De aceea nu putem interveni asupra monumentelor proaspăt cercetate așa cum se făcea în trecut, consolidând zidurile care să rămână la suprafață. Astăzi le protejăm acoperindu-le cu material geotextil și pământ. În schimb, intenționăm să marcăm contururile acestor ziduri la nivelul solului cu mijloace care nu distrug monumentul, combinate cu panouri explicative și reconstrucții 3D cât mai intuitive. Astfel vom putea să oferim turiștilor informațiile pe care le merită, căci altfel tot ce facem aici rămâne închis în interiorul unor cercuri restrânse de cercetători, publicul larg primind prea puțin din aceste cercetări. Avem multe proiecte de anvergură în viitor, dar prioritatea noastră imediată este de a “mobila” situl cu trasee pe care turiștii să le urmeze, care să nu-i deruteze cu privire la esența acestor monumente.
a consemnat Daniel Mureșan