Cea mai bună investiţie este în viitor, în educaţie. Spun asta şi în acelaşi timp mi-am adus aminte despre acest subiect, după ce am luat parte la o conferinţă de presă pe aceeaşi temă. Investiţiile în educaţia românească sunt cum sunt. Cred că cine nu înțelege sau nu vrea să înțeleagă că învățământul reprezintă cea mai eficientă investiție în viitorul unei națiuni, obligatorie, de altfel, pune cu bună știință în pericol acest viitor. Trebuie să recunoaştem că viitorul copiilor noştri, cel puţin aici, este unul compromis. Sută la sută, ritmul acesta hoatic în care se desfăşoară toate vor face din actualii copii, victime sigure. De la an la an totul se schimbă în domeniul educaţiei, ca în toate domeniile de altfel. În acest sistem văd aceste aspecte, schimbări, pentru că implicit sunt părinte şi mă interesează viitorul copilului meu. Pe când te obişnuiesti cu ceva, intervine altceva. Miniştii de la ”pupitrul” învăţământului s-au schimbat de zeci de ori în ultima perioadă. Nici eu nu mai ştiu cine e acum la butoane după ce a fost demisă doamna Adronescu. Nici cadrele didactice nu cred că mai ţin pasul cu atâtea schimbări, chiar dacă se străduie, fiindcă aşa trebuie. S-au investit bani grei în unele şcoli care acum sunt închise. În alte unităţi de învăţământ, cei cu putere de decizie, au investit doar ”pe foaie” şi din pix. În fine, performanţele nu se pot obţine din… nimic. Pentru performanţele unui elev, atunci când acesta îşi doreşte, trebuie susţinere. De regulă susţinerea e de la părinţi, de acasă! Mai sunt şi profesori dedicaţi … Şcoala, însă oferă atât cât poate. Ce mulţi copii buni şi foarte buni s-au pierdut pentru că nu au fost susţinuţi. Mă gândesc la tinerii din ziua de astăzi care populează aceste şcoli româneşti. Sunt tineri care învaţă şi se orientează în drumul lor prin viață. Cu o busolă descentrată sau care nu mai arată nordul, mai ales la început de drum, șansele de a te rătăci sunt uriașe. Consecvența, consistența, competența, continuitatea, performanța, viziunea și strategia dezvoltării unui sistem național de învățământ reprezintă elemente fundamentale în proiecția unui viitor solid al unui popor. Dacă aici greșim și clădim strâmb, cu siguranță într-o zi edificiul se va prăbuși. Și atunci reparațiile, banii, bunele intenții sau soluțiile, fie ele și geniale, nu vor mai avea efect decât, poate, peste alte generații. Generații irosite, nu din vina lor…
Un an școlar bun tuturor!
În condițiile unor legi, dotări, miniștri defecte/defecți, revine profesorilor să salveze educația, prin comunicare interactivă cu tinerii, nu de genul „am predat” (că poate aceia nu „primesc”/resping).
Că altfel, vorba lui Nenea Iancu: „Se duced racului giudețu!”. Sau, cum zice poetul manelist:
„Are bani, are ‘valoare’
Toți dujmanii lui să moare!”