Romfilatelia a introdus în circulație o emisiune aniversară de mărci poștale sub denumirea Alexandru Romalo, 200 de ani de la naștere, materializată sub forma unei colițe filatelice dantelate cu o marcă poștală a cărei valoare nominală este de 28,50 lei. Grafica mărcii poștale ilustrează în facsimil prima pagină a „Monitorului Oficial”, în care a fost publicată legea înființării Curții de Conturi a României și sigla actuală a acestei instituții. Primul președinte al Curții de Conturi amintit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la data de 6/18 iulie 1864 a fost Alexandru Romalo, a cărui imagine este ilustrată pe marca poștală a coliței dantelate. Alexandru (Alecu) Romalo s-a născut în Iași la data de 10/22 iulie 1819. Părinții săi au fost postelnicul Iordache Grigoriade Romalo și Maria (născută Roset), fiica vornicului Iordache Roset de la Solești. De mic s-a remarcat prin pasiunea pentru studiu, primind la 3 iulie 1838 premiul Academiei Mihăilene – Clas de Emineție au meritat în filozofie Romalo Alecsandru. Ca elev în anul I al cursului de legi înființat de Mihai Vodă Sturdza, se distinge prin seriozitate, curiozitate și talentul prin care interpreta legile. Grație acestei pasiuni, în octombrie 1840, Casa Școalelor îi aprobă o bursă pentru a-și continua studiile la Paris, la Facultatea de Drept, unde în 1843 obține diploma de Bacalaureat în Drept. În urma susținerii publice a tezei de licență înaintea juriului Facultății de Drept din Paris la 22 mai 1845, devine licențiat în Drept. Diploma de licență este semnată de Narcisse-Achille de Salvandy, ilustrul profesor, politician și diplomat francez. Se căsătorește în februarie 1851 cu Zoe Ralet, fiica lui Ion Ralet și a Elizabetei Sturdza, sora caimacamului Vasile Sturdza (1810 – 1870). La 30 octombrie 1852, Grigore Alexandru Vodă Ghica îi conferă rangul de Spătar. La 23 martie 1857 devine membru al Comitetului Unirii de la Bârlad. Semnează Doleanța Unioniștilor Moldoveni către Comisiunea Europeană întrunită la București în 22 aprilie 1857. Deja experimentat și apreciat, Alexandru Romalo este numit secretar de stat la Departamentul Cultelor și al Instrucțiunii Publice, la 31 octombrie 1860. S-a implicat activ în viața politico-socială a Principatelor Române. Așa a ajuns să facă parte din comitetul delegaților care au deliberat asupra proiectului de lege relativ la naturalizațiunea cea mare a d-lui dr. în medicină Carol Davila, întemeietorul Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie. Prin Decretul nr. 757/1864, Măria Sa Principele îl numește Președinte la Curtea de Compturi, instituție proaspăt înființată, după modelul francez al Cour des Comptes. Din înștiințarea realizată la data de 3 iulie 1864, de către Ministeriulu Finanțelor, reiese că în numirea președintelui s-a ținut cont de “presentarea personeloru, făcută de Camera legislativă și recomandația subscrisului”. Prin Legea pentru înființarea Curții de Compturi, publicată în Monitorul Oficial, instituția se compunea din: un Președinte, opt Membri judecători, un Procuror, un Substitutu, opt Referendari și personalul cancelariei mai josu aretatu (art. 2). Art. 12 prevedea: Președintele, membrii Curții și Procurorul depunu jurămentul în mâinile Domnitorului, iar Referendarii, Grefierul și ceilalți funcționari, înaintea Curtei. Substitutul depune jurămentul înaintea Ministrului de Finanțe. Încă de la începuturile instituției, etica și corectitudinea au fost ferm stabilite, art. 13 prevăzând: Membrii Curții de Compturi nu potu fi rude sau cuscri între dânșii până la a 4-a spiță inclusivu. Despre competință, art. 15 prevedea: “Curtea este însărcinată cu cercetarea și hotărârea socotelilor atingătore de veniturile tesaurului, casieriilor generale de județe, ale regiilor și ale administrațiilor contribuțiilor indirecte, precum și cu încheierea socotelilor atingătore de cheltuielile facute de toți agenții comptabili”. Alexandru Romalo a continuat să dețină funcția de Președinte al Curții de Conturi și sub Domnitorul Carol I, până în data de 1 ianuarie 1868, când se și retrage din viața publică, din cauza problemelor de sănătate. S-a stins din viață în iulie 1875, la doar 56 de ani. Este înmormântat în cimitirul Bellu din București.
M. S.